Sunt peste tot !

Sunt peste tot !
(Promisiune de martir)

Pe creste-n Făgăraș încă răsună
Rafale de pistol automat,
Și muntele cu vulturu se-ngână
Într-un ecou de imn cu voce de bărbat!

Crescut-au brazi, goruni, stejari și paltini
Hrăniți cu sânge și cu trup de partizan,
Și de te uiți în asfințit spre munte,
Îi vezi uriași pe Mogoș, Hașu și pe Ogoran’

Arșiță de nisip și stuf uscat,
De-atâta Dunăre nu mai ajunge apa,
Și-n undele de praf purtat de vânt
Se întrupează Gogu Puiu și cu Hapa.

Și-n Bucovina cea cu grai de doină
Așa cum a cântat-o Eminescu,
În lacul din Pădurea de Argint
În raza lunii – apare chipul lui Motrescu.

..… sunt peste tot ….
Ne plânge glia de atâtea trupuri !
Și pietrele-au albit de-atea oase !
Și mamele ce plâng, țipând prin case !
Și tații care tac și strâng din dinți,
Și-i plâng tăcut pe morții cei cuminți.

….. sunt peste tot ….
Ei n-au plecat.
Ei s-au întors neapărat !
Așa cum au promis atunci !
Cu trup de-ascet și fapte de eroi,
Ei au pășit acum, încet, în noi !

Bogdan Gabriel