Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul strămoșilor traci și daci. Nu avea neapărat o dată fixă, dar s-a statornicit să se marcheze la finalul lunii lui Făurar (numele popular al lunii Februarie, ce vine de la meșterii fauri, adică fierari, care, în această perioadă, pregăteau uneltele – în special fiarele de plug, pentru un nou an agrar).
O legendă spune că Dragobetele era fiul Dochiei. Aceasta este descrisă ca fiind o femeie extrem de frumoasă și blândă. Femeia a adormit într-o poiană, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceață și ar fi lăsat-o însărcinată. Astfel, după nouă luni de zile s-a născut Dragobete. Dragobete mai era numit și Cap de Primăvară sau Cap de Vară.
Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos și iubăreț nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-și piardă mințile. Un fel de Zburător (personaj din mitologia românească, apărut sub forma unui flăcău tânăr purtând o dragoste pătimașă și neîmpărtășită de fata dorită, dar mai degrabă un personaj malefic) metamorfozat apoi de Maica Domnului într-o floare, pentru că ar fi încercat ca și ei să-i „încurce cărările” (poveste prin care remarcăm influența pe care creștinarea strămoșilor a avut-o asupra legendei Dragobetelui) . Năvalnicul este o specie de ferigă cu frunze mari care crește prin păduri și prin zone stâncoase.
La daci era „zeul” ce oficia, la începutul primăverii, „nunta” tuturor animalelor, în special al păsărilor. Urmând modelul zburătoarelor, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a păsărilor ce se „logodesc” în această zi. Conform tradiției populare, la Dragobete păsările se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să-și construiască cuiburile în care își vor crește puii. Din cauza acestui motiv, ziua se numește în unele așezări din nordul Olteniei „Logodna” sau „Însoțitul Păsărilor”. Se spune că păsările neînsoțite în această zi rămân stinghere și fără pui până în ziua de Dragobete a anului viitor. Tot pe această idee, în această zi fetele și băieții trebuie să se întâlnească „să facă Dragobetele”, iar gestul putea fi unul foarte simplu, o atingere ușoară, spre exemplu. Era un fel de garanție că fetele vor fi îndrăgite tot anul.
Tradiția spune că fetele și băieții, îmbrăcaţi în straie frumoase, cuviincioase, se adunau în centrul satului, deobicei în fața bisericii (ca loc sacru de adunare pentru a începe o lucrare importantă, influența creștină punându-și amprenta în special în sfera protejării moralității sărbătorii) apoi mergeau în pădure, chiuiau și culegeau florile primăverii (ghiocei, brândușe). Evident că se striga și celebra formulă: „Dragobetele sărută fetele!”. Asemănător păsărilor, fetele se ”zburătoresc”. Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte un băiat, și nu unul oarecare, ci acela care le îndrăgea (goana fiind numită „zburătorit”). De își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală „Dragobetele sărută fetele!”
La Dragobete se făceau leagăne din fire de ață atârnate de crengile copacilor, tinerii căutau să-și spună cuvinte frumoase, să se picure – adică să se ciupească, să se sărute, să-și facă legăminte de dragoste. „Dragobeți” sunt numiți feciorii cuprinși de fiorii dragostei, dar și mugurii culeși de fete de pe crengile copacilor și puși la ureche, precum cireșele în luna mai.
De Dragobete, dar și pe 1 martie sau 3 martie în unele zone, fetele topeau zăpadă și păstrau apa cu care apoi se spălau pe față în anumite zile din an, pentru prospețimea tenului.
În unele locuri nu se lucra în acestă zi, considerându-se de rău augur. În alte zone a face curățenie în gospodărie sau în casă era permis, considerându-se că aceasta va aduce belșug. Tot în această zi bătrânii din sat se ocupau mai mult decât de obicei de animalele din gospodărie, considerându-se că gospodăriile primeau binecuvântare, oferindu-le bunăstare și belșug în case și gospodării. Era interzisă sacrificarea animalelor în această zi!
De Dragobete se făceau petreceri (cuviincioase!), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele căsnicii. Toți aceia care participau la petreceri în această zi se considerau feriți de boli, sperând că vor fi foarte sănătoși tot anul. Era în ultima perioadă când se mai putea petrece înainte de intrarea în Postul Sfintelor Paști.
I se mai spune „Sântion de primăvară”, şi nu întâmplător: creştinii ortodocşi sărbătoresc pe 24 februarie „Întâia şi a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Este OBLIGATORIU ca în această zi bărbaţii să se afle în relaţii cordiale cu femeile. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi aştepta o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât băieţii, cât şi fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul.
În spiritul esenței tradiției de Dragobete, transmitem îndemnul: iubește românește ÎN FIECARE ZI!
Linkuri utile cu informații suplimentare despre Dragobete:
https://discover-romania.ro/sarbatori-romanesti-traditionale/dragobete/
Promovează sărbătorirea Dragobetelui – sărbătoarea autentică a dragostei la români!
– distribuie linkul acestei postări
– descarcă și printează afișul de AICI
– descarcă, printează și decupează semne de carte speciale de Dragobete de AICI
****
Inițiativa „SuperBonus de cultură” va continua în viitor să ofere informații consistente și despre alte subiecte de interes pentru completarea culturii generale, dezvoltării personale sau profesionale și a conștiinței naționale.
Abonează-te la notificările acestui site accesând butonul clopoțel și vei fi înștiințat de fiecare dată când vor fi postate viitoarele „SuperBonusuri de cultură”!
Distribuie! Culturalizează-i și pe alții! Dacă apreciezi că și alte persoane merită să afle aceste informații, preia și postează linkul articolului pe paginile tale de pe rețelele de socializare, trimite-le direct linkul sau descarcă, printează și distribuie colegilor, prietenilor, cunoscuților, străinilor, documentele atașate la fiecare ediție.
Contribuie la inițiativa „SuperBonus de cultură”! Dacă ai propuneri cu alte teme pe care le consideri de interes pentru cultura generală, dezvoltarea personală sau profesională și conștiința națională a actualelor generații, dacă deții documente inedite, arhivă foto-video sau documentare video favorite, scrie-ne sugestia printr-un email la adresa info@comunitateaidentitara.com și vom analiza propunerea ta.
****