Comunitatea Identitara România
Related Articles
„Au venit peste Sfinți. Cine urmează?”
În România de azi, libertatea religioasă nu mai e garantată — e tolerată, dar numai până deranjează autoritatea. Ultimul episod revoltător s-a petrecut la Cimitirul Giulești, în ziua prăznuirii Sfântului Ilie Lăcătușu. În loc de liniște, rugăciune și cinstire, credincioșii s-au trezit înconjurați de poliție și jandarmerie, exact când își plecau genunchii în fața sfintelor moaște.
„Au venit peste moaște. Cu bastoane, filmări, amenințări. Pentru ce? Pentru că am îndrăznit să spunem: Sfinte Ilie, roagă-te pentru noi?”
Unde ne aflăm, fraților? Într-un stat democratic sau într-un regim care se teme de sfinți? Ce mesaj trimite statul român atunci când se mobilizează să controleze o slujbă, dar nu se clintește când credința e batjocorită în piețe și pe ecrane? „Cel care uită de Dumnezeu va sfârși prin a prigoni pe cei care Îl urmează.” – Părintele Justin Pârvu
✝️ Sfântul Ilie Lăcătușu – prigonit și dincolo de moarte
Acest sfânt român, cu moaște întregi și bine mirositoare, este o mărturie vie a sfințeniei în temnițele comuniste. Un om care a suferit în pușcăriile ideologiei, care a fost umilit de regimul ateu, dar care a iertat, a slujit și s-a sfințit. Și acum? După ce statul român „liber” îl tolerează doar în vitrină, vine cu bocanci și bastoane să-l „controleze”?
„Ei au vrut să ne controleze moaștele. Dar cine îi controlează pe cei care nu mai au suflet?” – gând al unui pelerin prezent
Nu e un simplu incident. E un simbol al vremurilor
Când tinerii urlă în microfoane obscenități, nimeni nu intervine.
Când actele religioase sunt transformate în „probleme de ordine publică”, vine jandarmeria.
Când părinți se roagă pentru copiii lor, pentru țară, pentru lume, sunt tratați ca „suspecți”. „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, ci de cei ce ucid sufletul.” – Hristos, Evanghelia după Matei 10:28
Astăzi a fost Sfântul Ilie Lăcătușu. Mâine cine va fi? Părintele Calciu? Părintele Arsenie Boca? Credincioșii simpli de la țară? Cei care spun „Doamne miluiește” în gări sau cimitire?
Libertatea religioasă nu este negociabilă. Nu e supusă autorizațiilor de moment sau interpretărilor administrative. Nu are nevoie de aprobare. E sfântă. E constituțională. E dăruită de Dumnezeu, nu de guvern.
Nu e suficient să ne indignăm pe rețele. Trebuie:
Să mărturisim public credință.
Să cerem abrogarea legilor delictului de opinie.
Să ne rugăm pentru cei care prigonesc, dar și să le arătăm că nu suntem o masă tăcută.„Răul triumfă când cei buni nu fac nimic.” – Edmund Burke
Într-o Românie care-și pierde reperele, Sfinții devin piedici. Dar ei sunt singurii care mai țin în picioare această țară, prin rugăciunea lor și prin suferința lor.
Să nu uităm: nu moaștele au fost ofensatoare, ci credința noastră care a supraviețuit comunismului și care, iată, supără și astăzi.
Și totuși, o întrebare rămâne:
Ce fel de țară suntem dacă trimitem poliția să păzească morții, dar nu facem nimic pentru cei vii?
Andrei Teutișan
