Comunitatea Identitara România
Libertatea de exprimare nu se negociază: Opinia nu este infracțiune!
Asociația Comunitatea Identitară România ia act cu îngrijorare de decizia privind ridicarea imunității și anchetarea penală a doamnei Diana Șoșoacă pentru opiniile exprimate în spațiul public. Considerăm că acest moment nu este doar despre o persoană sau un partid, ci despre un principiu fundamental: într-o democrație reală, ideile se combat cu argumente, nu cu dosare penale. Asemenea lui Călin Georgescu, acesteia i se aduc acuzații de propagandă legionară, promovarea cultului persoanelor considerate vinovate de crime de război și negarea holocaustului. Asistăm la o situație politică (creată inevitabil de existența legilor care condamnă delictul de opinie) când politicieni (dar și simpli cetățeni) ajung să aibă dosare penale, dar nu pentru furt din banul public, dare sau luare de mită, nu pentru trafic de influență, ci pentru că sistemului nu îi convine ce spun. Criminalizarea oricărei opinii și abuzurile generate de aceste norme staliniste sunt ceva antidemocratic, iar pretextul că acestea ar fi necesare pentru protejarea democrației este o ipocrizie.
Trăim o epocă în care corectitudinea politică și narativele promovate de structuri supranaționale tind să anuleze orice dezbatere. Când opinii politice – chiar și cele incomode, nepopulare sau critice față de anumite subiecte – devin obiectul urmăririi penale, se deschide o ușă periculoasă.
Istoria ne învață că instrumentul penal folosit împotriva cuvântului a fost, adesea, prima etapă a erodării libertăților civice. Amintim publicului nostru că nu apărăm o persoană, ci apărăm principiul însuși, că cetățeanul are dreptul să gândească, să se exprime și să dialogheze fără teama represaliilor de stat.
De ce contează acest caz pentru tinerii români? Pentru generația noastră – cei care am crescut cu minciuna că România este o democrație europeană – acest semnal este relevant. Dacă astăzi se anchetează anumite opinii, mâine cine stabilește care vor fi următoarele opinii „interzise”? Cine decide ce este „instigare la ură”? Unde se încheie antipatia și începe ura, unde este granița dintre dispreț și ură? Nu poți cuantifica juridic un sentiment, o emoție.
Privim cu atenție la ce se întâmplă în alte state UE: în Germania, Franța sau Austria, legile privind „discursul urii” sunt aplicate arbitrar, transformându-se în instrumente de control politic. Nu ne dorim ca România să importe acest model.
Dacă nu putem dezbate astăzi despre globalism, istorie, sionism, imigrație sau identitate fără teama dosarului penal, atunci ce dezbatere democratică mai rămâne?
În acest context, Comunitatea Identitară își exprimă public indignarea față de ridicarea imunității parlamentare a Dianei Șoșoacă, nu neapărat pentru fiecare cuvânt rostit, nu pentru ea ca politician, ci pentru principiul pentru care este acum țintită: dreptul de a-ți exprima convingerile fără a fi criminalizat. Persecuția pentru opinie este un precedent periculos care nu se oprește la o singură persoană – ieri au fost mulți tineri naționaliști, apoi a urmat Georgescu, azi este ea, mâine poate fi oricine dintre noi care îndrăznește să pună la îndoială narativele oficiale. Poziția noastră este una de principiu: credem că în România anului 2026 nu ar trebui să existe „gânduri interzise” sau „cuvinte penale”. Lupta pentru libertatea de exprimare nu se duce doar în instanțe, ci în conștiința fiecărui cetățean care înțelege că tăcerea impusă este prima formă de supunere.
Comunitatea Identitară vorbește prin prisma faptului că suntem prima asociație din România care a cerut public, încă de la înființare, abrogarea legilor care transformă opinia în delict – pentru că știm că orice instrument creat pentru a pedepsi „discursul urii” poate fi întors împotriva oricărui dizident. Tot noi am fost primii care l-au susținut public pe colonelul Vasile Zărnescu atunci când a fost anchetat pentru cartea sa, înțelegând că atacul împotriva unui autor este un atac împotriva libertății de a cerceta, de a scrie și de a gândi.
Ca ONG, ca parte a societății civile, care nu se ocupă cu politica electorală și de partid, nu exprimăm această poziție din simpatie față de vreun om politic sau partid. Dar în fața nedreptății, a totalitarismului, a lipsei de respect pentru drepturile omului, nu putem tăcea!
Această consecvență nu este accidentală: ea reflectă convingerea noastră că naționalismul românesc nu are nevoie de cenzură pentru a exista, ci de curajul de a spune adevărul, chiar și atunci când este incomod. Dacă astăzi nu ne ridicăm pentru cei persecutați pentru opinie, mâine nu va mai avea cine să se ridice pentru noi.
Biroul de Presă al Asociației Comunitatea Identitară România