Cu ocazia zilei de 9 mai

Cu ocazia zile de 9 mai, vă urăm, noi cei din Comunitatea Identitară România, un călduros „La mulți ani!” cu ocazia zile independenței, dată la care, în anul 1877, România devine complet independentă față de imperiul Otoman, după secole întregi de domni fanarioți, biserici și mănăstiri distruse și jefuite, tributuri grele și așa mai departe.

Poate vă întrebați de ce nu vă urez același „La mulți ani!” cu ocazia “zilei Europei”!? Ei bine, este simplu: doar pentru că poartă acest nume această dată nu o face să fie cu adevărat ceea ce unii ne pretind să credem.

Ce coincidență! Tot pe 9 mai și Rusia (fosta URSS) sărbătorește din același motiv ca și nomenclatura UE. Ei sărbătoresc căderea civilizației în Europa, finalizată complet la acea dată când Germania, după ce au fost înrobite restul țărilor din Europa, cade ultima și este divizată între cele două imperii. Printre acele țări se află și biata noastră țară, România, care încă din 24 August 1944 este predată Bolșevicilor de tânărul “erou” Mihai I, care, pe urmă, și-a luat suita și a plecat din țară până după căderea comunismului.

Au mai avut loc mișcări de rezistență precum grupul Ogoranu, sumanele negre etc., dar nu au reușit să obțină un rezultat material, ele fiind mai mult expresia poporului român, indignarea și potrivnicia sa contra comunismului. Din 1944 până în 1989 mor zeci de mii de intelectuali, studenți, soldați, oameni politici, țărani, etc., fiecare categorie socială suferind enorm în acele vremuri de răscruce, când credința, unitatea și sângele ne-au fost încercate ca niciodată. Nu mai spun că după acest 9 mai, odată cu “binefacerile” menționate anterior, mai sunt și următoarele: toți cetățenii din lagărul comunist și-au pierdut dreptul la propietate privată, liberă exprimare, asociere și așa mai departe, au urmat aproximativ 4 decenii de mâncare pe cartelă, preaslăvire forțată a partidului și a liderilor săi, represiune continuă și crescândă a Securității, Securitate care și astăzi dăinuiește printr-un alt nume, când trebuia să ai grijă mereu ce spui, cui spui, despre ce vorbești, cine te aude, cine nu te aude, cozi infernale pentru carnea și alimentele de care cei „de sus” nu aveau nevoie, cum ar fi resturile de la masa bogatului ce sunt aruncate celor amărâți. Și vin și vă întreb sincer: cum să pot eu, în conștiința mea, știind cele expuse mai devreme și multe altele, cum să pot să sărbătoresc un asemenea eveniment? Cum se vor uita după la mine cei care au înfundat pușcăriile comuniste, veteranii care au luptat contra ciumei roșii cu armele în mâini, oamenii care au un Dumnezeu și o credință nestrămutată în țara aceasta? Nu este cu putință! Este mai degrabă o zi de doliu pentru toată Europa. La 9 mai 1945, tot continentul era în flăcări după bombardamentele interminabile ale „aliaților eliberatori” care au decimat milioane de civili nevinovați, nu mai spun de atrocitățile trupelor Sovietice, care au comis pe unde au ajuns jafuri, violuri, tâlhării și vandalisme grave, acestea fiind relatate cu lacrimi în ochi chiar și de străbunica mea, când ea îmi povestea mie, la doar 12 ani, ce orori au fost în satul ei, Cheresig, și îi mulțumesc din suflet, acolo unde e dânsa, că a sădit în mine sămânța adevărului, pe care astăzi, de 9 mai, doresc să o împart și cu voi.

Din nou, cu ocazia zilei independenței noastre, vă doresc gânduri calde și să nu uitați că independența e o sărbătoare, pe când înrobirea este o tragedie.

Nicolae MARCHIȘ