Glasul Neamului

Pe-al nostru pământ de străbuni sfințit,
Unde dorul și jertfa s-au împletit,
Se-nalță un cântec de suflet aprins,
E glasul neamului, veșnic neînvins!

Din Munții Carpați până-n marea cea mare,
Ecoul strămoșilor încă tresare,
În sânge ne curge trecutul cel sfânt,
Cu jale și luptă, cu rugă și cânt.

Sub flamura tricoloră, cu crucea și-n iie,
Scris-am cu vitejie, a țării poezie,
Și oricine-ar cuteza s-o doboare,
Va simți-n piept soarta cea neiertătoare!

Nu ne-nclinăm, nu ne pierdem în vânt,
Suntem rădăcină și suntem cuvânt!
Prin trudă și sânge, prin dor și credință,
Mereu vom păstra a noastră ființă!

Să-nalțăm fruntea spre cerul senin,
Căci neamul acesta mai are destin!
Atâta timp cât în pieptu-i tresare,
Un spirit de luptă și-un dor de onoare!

A. Teutișan