Legea Vexler și atacul la libertatea de exprimare și memoria națională

Legea Vexler și atacul la libertatea de exprimare și memoria națională

În decembrie 2025, Parlamentul României a votat, prin majoritatea formată din partidele care astăzi domină scena politică, ceea ce a ajuns să fie numită „Legea Vexler 2” — o serie de modificări ale Ordonanței de Urgență nr. 31/2002, ordonanță care reprezintă rădăcina legislației delictului de opinie din România.

Această lege, așa cum a fost adoptată decisiv de Camera Deputaților, prevede pedepse penale extrem de aspre — de până la 10 ani de închisoare — pentru promovarea “organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.”

Vechea lege prevedea pedepse de la 3 luni la 3 ani. După noile modificări, pedepsele cresc, cuprinse între 6 luni și 5 ani, cu mențiunea că dacă “infracțiunea” se produce printr-un sistem informatic (Internet), pedepsele se dublează, astfel se poate ajunge la 10 ani de pușcărie pentru o opinie exprimată pe Internet. Este o situație aberantă în care un bătăuș poate primi pedepse mai mici decât un “extremist” care tot ce face este să exprime păreri online.

Pretextul combaterii “ideologiilor periculoase” este folosit să reducă patrioții la tăcere. Legea adoptată conține formulări atât de vagi și largi încât poate fi aplicată nu doar împotriva instigării violente, ci și împotriva libertății de exprimare, a dezbaterii academice sau a simplului schimb de opinii. Asemenea pedepse severe nu sunt, de obicei, prevăzute doar pentru infracțiuni grave precum traficul de droguri, iar a compara discursul, textul sau analiza istorică și promovarea valorilor cu astfel de fapte este o distorsiune flagrantă a scopului justiției penale.

Mai grav, în timpul dezbaterilor din Parlament, inițiatorul proiectului, deputatul Silviu Vexler, a recurs la un gest care a scandalizat o mare parte din societatea românească: în plen, înainte de a-și susține discursul, el a îndepărtat, iar apoi a rupt un afiș cu portretele unor personalități marcante ale culturii și istoriei române, precum Mihai Eminescu, Nicolae Paulescu, Nicolae Iorga, Vasile Alecsandri, Mircea Eliade, A.D. Xenopol, Ioan Slavici, Octavian Goga și alții. Gestul său constituie o insultă la adresa memoriei naționale și a valorilor culturale pe care aceste figuri le reprezintă pentru România.

Provocările repetate făcute de Silviu Vexler și de institutul antiromânesc Elie Wiesel au scopul de a genera antisemitism artificial pentru a-și crește bugetul și a justifica legislație draconică împotriva majorității românești. Totodată aceste provocări afectează siguranța națională și distorsionează imaginea României pe plan extern.

Deși ulterior Vexler și-a cerut scuze, susținând că a fost o reacție „instinctivă” pe fondul tensiunilor din sală, acest episod simbolic rămâne un semnal grav: în numele pledoariei împotriva “extremismului” (nu ni s-a explicat concret ce este extremismul), se anulează istoria națională, se ciuntește cultura românească și se instalează un climat dictatorial în care dizidenții politici și oponenții sistemului sunt vânați ca vrăjitoarele din etapa Inchiziției. Astăzi trăim o nouă dictatură stalinistă, dirijată împotriva naționaliștilor, a oamenilor care au altă părere despre istorie și a copiilor care flutură steaguri cu chipul unor personalități din istorie, cum a fost cazul minorului care a fluturat un steag în Alba Iulia și apoi a fost săltat de jandarmi din județul Mureș.

Este esențial să recunoaștem că legea OUG 31/2002 a fost folosită deja împotriva libertății de exprimare, a dezbaterii academice și a libertății culturale, ceea ce ne duce la o cenzură de facto și la un control ideologic asupra modului în care istoria și valorile pot fi discutate. Precedentul a avut loc. Este esențial să realizăm că dacă astăzi un român poate ajunge la închisoare pentru o opinie despre istorie, mâine oricare dintre noi putem fi arestați pentru opinii incomode sistemului sau nealiniate idolatriei corectitudinii politice.

Democrația din România nu există decât în gurile mincinoase ale jurnaliștilor, reporterilor, prezentatorilor TV și analiștilor politici aserviți globalismului. În realitate noi nu putem avea democrație câtă vreme libertatea de exprimare este încălcată în numele “combaterii fascismului”.

Memoria tinerilor care s-au sacrificat în 1989 pentru libertate este constant batjocorită și întinată, iar OUG 31/2002 și Legea Vexler anulează drepturile câștigate la Revoluție.

Cerem abrogarea Legii „Vexler” și a OUG 31/2002 în forma actuală

În aceste condiții, solicităm:

Abrogarea imediată a Ordonanței de Urgență nr. 31/2002, abrogare care ar determina anularea celorlalte legi ale delictuluid e opinie, 217/2015 și 157/2018 (Legea Vexler) cu ultimele modificări aduse în decembrie 2025.

Este inadmisibil ca, în numele luptei împotriva urii sau extremismului, să se înființeze instrumente de teroare culturală care amenință chiar structura morală și identitară a poporului român. Promovarea unei culturi a fricii juridice, în care fiecare opinie divergentă este criminalizată nu este un act de protejare a democrației — ci de suprimare a libertății de gândire și vorbire, pilonii esențiali ai unei națiuni sănătoase.

România are nevoie de legi care să protejeze libertatea, nu de legi care să o limiteze în numele corectitudinii politice. Este momentul ca această lege să fie abrogată și schimbată fundamental, pentru ca Justiția să servească cetățeanul și nu tirania ideologică

A. TEUTIȘAN