Limba Română – comoara noastră strămoșească de neînlocuit!
Motto: „Limba este viaţa şi moartea naţiunii” (citat regăsit în Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău)
Astăzi, pe 31 august, sărbătorim cu bucurie Ziua Limbii Române, o ocazie specială în care ne reamintim cu dragoste și respect de comoara inestimabilă pe care o avem în patrimoniul nostru identitar, baza-bazelor, esenţa-esenţelor: limba română. Ea a evoluat de-a lungul secolelor, dar păstrând și purtând cu sine istoria și identitatea noastră națională. Fără limba română ca limbă maternă, noi nu am putea să ne numim români!
Totodată, este o zi de luare aminte, căci în ultimii ani se observă un curent de stâlcire a limbii române, care este pocită în mod inconștient cu tot felul de englezisme, nelipsitul OK din gura multora, folosirea cuvântului trend în loc de românescul tendință și alte astfel de exemple. Să fim mai vigilenți, în primul rând cu noi înșine, știind că de fiecare dată când ne pocim limba, ne insultăm strămoșii.
Limba română, cu rădăcini adânci strămoșești, este un adevărat simbol al rezistenței și persistenței noastre ca națiune. Ea este o fereastră prin care privim în trecut, în epoci în care străbunii au luptat pentru păstrarea identității și culturii noastre unice. Fiecare cuvânt, fiecare expresie este ca o piatră prețioasă în cununa noastră culturală.
Iubirea pentru limba română nu poate fi exprimată în cuvinte, ci în fiecare efort pe care îl depunem pentru a o păstra vie și pentru a o îmbogăți în continuare. Fie că vorbim despre povești transmise din generație în generație, despre folclorul autentic sau despre literatura care ne încântă sufletele, limba română este liantul care ne leagă și ne definește ca popor.
Subliniem importanța purificării vocabularului nostru, a debarasării de expresii care mânjesc limba strămoșească. Putem spune bine în loc de OK, sensibili în loc de sensitivi, serviciu în loc de job, reducere în loc de discount, ecran în loc de display, fluturaș în loc de flyer, a gestiona în loc de a menegiui, a actualiza în loc de a updata, aleatoriu în loc de random și multe altele ce au deja cuvinte corespondente în limba română, însă trebuie doar redescoperite. Păstrați garda sus pentru limba română! Gândiți-vă la Eminescu ce afirma: „Limba română la sine acasă e o împărăție bogată”!
Fiecare sunet al limbii noastre este ca o notă muzicală într-un cântec al inimii neamului. Fiecare cuvânt este ca o cărămidă în construcția identității noastre naționale. Cu fiecare discuție, cu fiecare vers sau rând scris, noi aducem un omagiu moștenirii noastre culturale și păstrăm vie flacăra românismului pur.
Astăzi, într-o lume tot mai globalizată, dezbaționalizată și degenerată, este foarte important să îngrijim și să promovăm limba noastră română. Ea ne definește ca o comunitate națională în lume, ne permite să comunicăm cu demnitate și să ne exprimăm gândurile și sentimentele în cel mai autentic mod cu putință când suntem, noi românii, împreună.
„…Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.”
(Grigore Vieru – În limba ta)
Așadar, dragi români, să ne bucurăm în această zi de bogăția limbii noastre române și să ne angajăm solemn să o păstrăm vie pentru generațiile viitoare. Fie ca iubirea și respectul nostru pentru limba română să fie un semnal puternic al puterii naționale și al naționalismului autentic românesc. Nu uitaţi: cel mai mare omagiu pe care îl putem aduce limbii române este să o vorbim corect, să o scriem corect şi să o lăsăm moştenire urmaşilor, luând exemplul erudiţilor noştri înaintaşi!
„Urmaşilor mei Văcăreşti!
Las vouă moştenire:
Creşterea limbei româneşti,
Şi a patriei cinstire.”
(„Testamentul literar” al lui Ienăchiţă Văcărescu – dregător, poet, filolog şi istoric român din sec. al XVIII-lea)
La mulți ani, limba română! La mulți ani, România noastră dragă!
„Hai, hai,
Hora mare se roteşte,
Iar la mijloc străluceşte
Floare stăpână,
Floarea ceea se numeşte
Limba română.
Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!”
(Graiul Neamului – versuri: Grigore Vieru, muzica: Ion Aldea-Teodorovici)
Gabriel D. și Marius D.