Home / BLOG / Omagiu profesorului Mihai Vinereanu

Omagiu profesorului Mihai Vinereanu

 

La data de 27 octombrie 2025 marele profesor lingvist Mihai Vinereanu s-a stins din viață.

Prin întreaga sa activitate științifică, domnul profesor Mihai Vinereanu a adus o contribuție esențială la cunoașterea și valorizarea limbii române, fiind un cercetător de profunzime, un apărător al adevărului istoric și un promotor neobosit al identității noastre naționale.

 

Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, stabilit ulterior în Statele Unite ale Americii, profesorul Vinereanu a predat la „City University of New York” și a publicat lucrări de referință precum “Dicționar Etimologic al Limbii Române”, alcătuit pe baza cercetărilor de indo-europenistică, o lucrare ce conține aproximativ 5000 de cuvinte, dintre care circa 1000 sunt analizate pentru prima dată,  “Fondul lexical principal al limbii române”, “Adevăruri incomode despre limba română”, “Rădăcini nostratice în limba română”. A publicat numeroase articole și lucrări de specialitate asupra unor aspecte fundamentale ale formării limbii noastre, devenind un reper al filologiei române și un model de dăruire academică. În numeroasele sale opere, Mihai Vinereanu a subliniat continuitatea autohtonă a poporului român, ancorată în moștenirea traco-dacă,. Lucrările sale au au contestat dogma originii predominant latine a limbii române, văzând în substratul dacic o dovadă de vechime și puritate etnică a românilor. Această abordare a reprezentat o făclie a românismului, un apel la adevărul istoric și la valorizarea identității naționale în fața influențelor externe (slave, maghiare și latine).

 

Una dintre cele mai importante realizări ale domnului Vinereanu a fost descoperirea faptului că o parte  substanțială a vocabularului românesc (peste 1.000 de cuvinte analizate pentru prima dată) provine din limba traco-dacă, nu din latină, care a fost doar o influență minoră, limitată la elitele romane. Această teză contrazice teoria clasică a romanizării totale a Daciei și subliniază continuitatea daco-română autohtonă, respingând ideea „exterminării” populației dace sau a unei romanizări complete.

 

Prin aceste eforturi, domnul Vinereanu a dus mai departe torța naționalismului și a apărat moștenirea geto- dacă a poporului nostru. Comunitatea Identitară transmite condoleanțe familiei si apropiaților, Dumnezeu să-l odihnească .

Distribuie

About tudor

Check Also

„Te iubesc, Românie, dar tu pe cine pedepsești?” Trăim într-o epocă a inversării valorilor. O lume în care obscenitatea este tratată ca libertate de expresie, iar dragostea curată pentru țară este considerată o amenințare. Imaginea de mai sus nu este doar un desen. Este o oglindă crudă a realității românești de azi. Pe stânga, un cântăreț urlă din toți plămânii, în fața unei mulțimi în delir: „Bag p**-n România!”. Nimeni nu intervine. Este „artă”, ni se spune. E „libertate de expresie”. Nimeni nu îl întreabă de ce scuipă în pământul care i-a dat o limbă, o istorie, un nume. Dimpotrivă: este aplaudat, invitat la festivaluri, difuzat pe posturi naționale, vândut în milioane de vizualizări. Pe dreapta, un bărbat simplu, cu o cămașă de in și un tricolor la picioare, rostește cu demnitate: „România, te iubesc!”. E înconjurat de forțele de ordine. E arestat. Pentru ce? Pentru că a ieșit în stradă cu inima curată și conștiința vie? Pentru că a refuzat să tacă atunci când țara lui era batjocorită? Această imagine este mai mult decât un desen: este o acuzație. „Un popor care nu-și respectă valorile, cultura și trecutul nu are viitor.” – Mihai Eminescu Astăzi, ni se spune că patriotismul este naționalism toxic, că identitatea e un moft retrograd, că tricolorul este „doar o cârpă”. Dar aceiași care spun asta stau sub protecția statului, profită de sistem și se hrănesc din rădăcinile unei țări pe care o disprețuiesc. Mai mult: sunt ridicați în slăvi de o societate dezorientată, lipsită de repere. În schimb, oamenii care iubesc cu adevărat România – nu prin lozinci, ci prin viața lor, prin fapte, prin simplitate și jertfă – sunt marginalizați, umiliți sau chiar eliminați din spațiul public. Iar noi, majoritatea tăcută, ne uităm. Unii cu resemnare, alții cu teamă, prea puțini cu curaj. „Libertatea este dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă.” – George Orwell Când ai ajuns să fii arestat pentru că spui „Te iubesc, Românie!”, înseamnă că am trecut de mult granița normalului. Înseamnă că trăim într-un regim care nu mai suportă adevărul. Care tolerează orice, în afară de verticalitate. Care preferă vulgaritatea, pentru că aceasta nu cere responsabilitate, nu ridică întrebări, nu scoate oamenii din letargie. „Națiunile nu pier pentru că sunt atacate din afară, ci pentru că se sinucid spiritual.” – Petre Țuțea Aceasta este sinuciderea spirituală pe care o trăim. În care cei care își bat joc de România sunt considerați „artiști”, iar cei care o apără sunt declarați „extremiști”. În care a înjura țara ta este cool, dar a o iubi e suspect. România nu are nevoie de mai mulți consumatori, ci de mărturisitori. Oameni care, în ciuda batjocurii, în ciuda fricii, în ciuda represiunii, spun: „România, te iubesc!” și o spun cu toată ființa lor. „A iubi patria ta nu este un merit, este un imperativ moral.” – Nichifor Crainic Și poate că nu ne mai putem permite luxul tăcerii. Poate că a venit vremea să ne întrebăm, nu doar retoric: Pe cine alegem să susținem? Pe cei care distrug sau pe cei care construiesc? Pe cei care înjură sau pe cei care iubesc? Adevărata libertate nu e aceea de a scuipa în tricolor, ci aceea de a-l purta în suflet, chiar și atunci când îți e smuls de pe umeri. Andrei Teutișan

Te iubesc Românie, dar tu pe cine pedepsești?

  „Te iubesc, Românie, dar tu pe cine pedepsești?” Trăim într-o epocă a inversării valorilor. …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comunitatea Identitara