TRADȚIA REBELIUNII LA ROMÂNI

Țebea – Panteonul Moților

Țebea, locul unde Horea i-a chemat pe moți la luptă, a rămas un simbol al luptei românilor pentru libertate și pentru afirmare națională. Vasile Ursu Nicula, adică Horea, a avut un rol determinant în declanșarea și desfășurarea răscoalei de la 1784. Răscoala începută în satele Curechiu și Mestecăniș, s-a extins și a cuprins tot vestul Ardealului. Austriecii cu trupele Ungariei au înăbușit cu greu revolta, iar conducătorii răscoalei : Horea, Cloșca și Crisan, au fost prinși în urma unor trădări. Crișan s-a spânzurat în închisoare în Alba Iulia, iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785. Întâi a fost ucis Cloșca, într-un mod înfiorător , fiind efectiv strivit cu multe lovituri de roată zdrobindu-i-se oasele, în final dându-se și lovitura de grație. Lui Horea i s-a rupt un picior cu o lovitură de roată, fiind imediat ucis cu o lovitură în piept.

Răscoala cu toate că a fost învinsă a avut rezultatele scontate, respectiv moților li se acordă libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie, căsătorii fără consimțământul nobilului și li se acordă dreptul la învățătură.

Tot la Țebea este înmormântat eroul național, moțul Avram Iancu, împreună cu cei ce i-au stat alături și au luptat alături de el, respectiv : Ioan Buteanu și Simion Groza. Avram Iancu s-a născut în Munții Apuseni într-o familie de moți înstăriți și având o situație materială bună, urmează școli și devine avocat. Ceea ce este important și demn de reținut este faptul că, bunicul său a fost fratele lui Vasile Ursu Nicula, deci Horia a fost unchiul lui Avram Iancu. Avram Iancu a luptat împotriva trupelor lui Lajos Kosuth care, în contextul general al revoluției de la 1848, ar fi vrut să se rupă de imperiul Habsburg și să formeze Ungaria Mare anexând Transilvania la Ungaria. Ei bine Avram Iancu sesizând pericolul a organizat o contrarevoluție și a urmat în Transilvania un adevărat război civil. Ca un joc al soartei, există o legendă și izvoare orale care spun că înverșunatul luptător antimaghiar, a fost îndrăgostit de o unguroaică de confesiune romano-catolică din Abrud pe nume Johanna Farkas, căreia i se adresa cu alintul Háni. Se spune că a iubit-o foarte mult dar și ea i-a fost fidelă, salvând-i viata la un moment dat, când un contingent militar maghiar care avea informații despre locul în care se afla Avram Iancu, respectiv Abrud, a pătruns în localitate cu misiunea de a-l ucide. Johanna Farkas aflând despre aceasta, l-a anunțat pe Iancu și i-a arătat prin grădina din spatele casei sale niște poteci ocolite, acesta scăpând atunci cu viață.

În fiecare an, în septembrie, Avram Iancu este celebrat prin Sărbătoarea Națională de la Țebea, prin depunere de coroane la mormântul său la mormântul celorlați eroi și de asemenea se depun ghirlande de flori la Gorunul lui HOREA. Au loc spectacole folclorice și târg țărănesc.

Ceea ce trebuie să reținem noi și mai ales tinerii este că la români există o tradiție a revoltei si este necesar să înțelegem că nu trebuie să mai stăm în genunchi si de va fi cazul să ne ridicăm la luptă. Așa cum s-a transmis sămânța revoltei de la Horea către Avram Iancu așa si de la ei trebuie să se transmită la noi. De asemenea si folclorul românesc, în special cel al moților este plin de revoltă. În încheiere exemplificăm cu câteva versuri dintr-un cânt popular din Țara Moților, cânt din vremea stăpânirii habsburgice :

 

“Împărate ochii tăi
Faceți-s-ar tălălăi,
Să dau cu cuțâtu-n ei!

Cu cuțâtu i-aș cresta
Capu’ ți l-aș răteza
Că cosăști după Mara !”

Bogdan Gabriel