Comunitatea Identitara România
Bătălia de la Șelimbăr
Îndepărtarea voievodului Andrei Bathory de la tronul Transilvaniei era dorită atât de Mihai Viteazul, al cărui principat era înconjurat din toate părțile de imperii ostile, inclusiv Moldova, care era un condominiu între Imperiile Polonez și Otoman, cu cel din urmă tocmai făcând pace anul precedent, cât și de către împăratul austriac Rudolf al II-lea, deoarece controlul pe care îl avea Dinastia Habsburgică asupra regiunii a fost pierdut în urma abdicării de la tron a lui Sigismund, vărul lui Andrei, care a vasalizat Transilvania Poloniei imediat după înscăunare.
După ce a negociat o alianță de conjunctură cu Rudolf, în vedere obținerii sprijinului său politic în iminenta invazie a Transilvaniei, al cărei domn în persoana lui Andrei nu îl recunoștea, Mihai a strâns la Târgoviște o armată de 13 000 de oameni, între care și 4 000 de mercenari și haiduci, majoritatea sârbi, bulgari, sau albanezi, la care s-au adăugat ulterior mai multe mii de secui, ai căror privilegii fuseseră anulate sub domnia lui Andrei, sași, cazaci dar și olteni, principalii susținători ai lui Mihai în decursul stăpânirii sale.
În urma unei cereri ostentative a lui Andrei, prin care i se solicita lui Mihai abdicarea, urmată de părăsirea țării împreună cu toată familia, acesta și-a condus armata de aproape 20 000 de soldați prin Pasul Buzăului, spre Cetatea Sibiului, un punct strategic de unde se putea ataca Alba Iulia, cetate unde armata de aproximativ 16 000 soldați a lui Andrei era pregătită să pornească apărarea sa.
Odată cu primele ore ale dimineții zilei de 18 octombrie 1599, spre tabăra lui Mihai, staționată lângă satul Șelimbăr, la sud de Sibiu, a venit un reprezentant papal pe nume Malaspina, care, în asentimentul și la ordinul voievodului Andrei, își dorea ca Mihai să se retragă și să cedeze presiunii de a merge în exil, căruia acesta i-a răspuns negativ.
Bătălia a început pe la 9 dimineața, cu un schimb de focuri de artilerie, însă încercarea celor 50 de tunuri ale armatei lui Andrei Bathory de a câștiga o victorie rapidă împotriva trupelor valahe, în ciuda superiorității numerice, a eșuat, fiindcă desfășurarea pe câmpul de luptă a acestora a prevenit pierderi prea mari. Contrastant însă, apărătorii lui Andrei erau grupați strâns unii lângă alții, iar cele 18 tunuri ale oastei lui Mihai au cauzat multe decese și răniri printre rândurile lor. Ploaia ce a început în timpul acela a prezentat o șansă pentru Mihai de a prelua inițiativa, trimițând pe flancul stâng pe generalul Starina Novak dimpreună cu haiducii săi sârbi, cărora s-a alăturat banul Olteniei în fruntea mercenarilor cazaci și secui, iar pe cel drept pe generalul Aga Leka în comanda unor contingente de mercenari și simpatizanți moldoveni, în timp ce armata principală valahă înainta din linia a doua, urmată de o altă divizie de cazaci.
În ciuda impasului de mai multe ore, datorat apărării bine consolidate a trupelor transilvănene, cavaleria lui Starina Novak a reușit să rupă linia acestora, fapt ce a permis unităților maghiare să pătrundă în interiorul armatei inamice, care însă au fost oprite de căpitanul Gaspar Korniș, ce, văzând lipsa de experiență și ineficacitatea tactică a lui Andrei, a preluat comanda. Văzând oboseala trupelor lui Aga Leka și faptul că linia urma să cedeze, Mihai a organizat o retragere în luptă, în fața contraatacului transilvănean, trimițând garda personală alături de cazaci să flancheze și încercuiască trupele lui Gaspar. Demoralizate de această mișcare, jumătatea de armată ce se vedea învăluită a bătut în retragere, urmată de Andrei Bathory cu suita, și curând, de întreaga armată ardeleană, dintre care mulți au fost capturați sau uciși, printre care și Gaspar, terminând astfel bătălia de aproximativ 4 ore.
Nobilimea din Alba Iulia a auzit rapid despre înfrângere, iar cu Mihai Viteazul apropiindu-se de cetate, s-a întrunit și au decis să aleagă voievodul valah ca Principe al Transilvaniei. Acesta a constituit Dieta Transilvaniei, și a pus boierii și dregătorii să jure credință împăratului Rudolf, lui însuși, și fiului său, începând de atunci să se numească pe sine Rege al Valahiei și Transilvaniei. Andrei Bathory a încercat să își adune câțiva apropiați din armata răvășită și să fugă în Moldova, de unde să obțină sprijinul domnitorului Ieremia Movilă și a regelui Poloniei-Lituaniei, Sigismund al III-lea, pentru a își recupera tronul capturat, dar a fost recunoscut de câțiva ciobani secui și ucis, înainte de a intra în Moldova.
Importanța acestei bătălii constă în faptul că a reprezentat primul pas spre cel dintâi stat unitarian suveran, în ale cărui granițe erau cuprinși toți românii din cele trei voievodate de la acea vreme, al treilea, Moldova, urmând să fie cucerit de Mihai 6 luni mai târziu, în aprilie anul 1600, înființând astfel România precedentă celei contemporane, care a fost fondată aproape trei veacuri mai târziu în urma Războiului de Independență.