Pe data de 15 Ianuarie 2022 s-au împlinit 172 de ani de la Nașterea lui Mihai Eminescu, unul din cei mai mari români ce a trăit vreodată, poetul național al României, dar totodată părintele naționalismului românesc. Membrii Comunității Identitare din Cluj-Napoca l-au comemorat pe geniul românismului la statuia acestuia din Grădina Botanică, operă din perioada interbelică a sculptorului Oscar Han. Naționaliștii au desfășurat un banner cu versuri din poezia Doina, operă puțin promovată a lui Eminescu: „Cine-au îndrăgit străinii,/ Mâncă-i-ar inima câinii”.
Este clar că pentru clasa politică trădătoare și coruptă, pentru toți etno-masochiștii xenofili și pentru toți alogenii anti-români, aceste versuri sună îngrozitor. Aceștia neputând să le considere, în ignoranța și ura lor, altceva decât o expresie a xenofobiei. Dar ele sunt o manifestare firească, ca un trăznet, a conștiinței acestui popor care nu va tăcea niciodată în fața nedreptății, a trădării și tiraniei! Înainte de a fi un poet fără egal, Mihai Eminescu a fost un gazetar tradiționalist și un militant naționalist. Mult mai puțin cunoscută decât activitatea sa artistică, e opera sa filosofică și politică. Această latură fundamentală a sa e complet ignorată în școli, la orele de limba română și istorie.
Ca tradiționaliști îl prețuim pe geniul ce a fost Mihai Eminescu pentru că și-a pus în folosul neamului darurile ce le-a primit de la Dumnezeu. A luptat pentru unitatea românilor și unificarea tuturor teritoriilor românești, a criticat dur și aspru corupția, mentalitatea parazitară și anti-românismul, a condamnat trădarea și a devenit un simbol etern al identității și demnității românești. Pentru efortul său dezinteresat în slujba națiunii române, a fost internat cu forța într-un sanatoriu și injectat cu mercur sub pretextul aplicării unui tratament, find practic asasinat pentru că a îndrăznit să iubească România.
A fost mereu un om incomod pentru dușmanii românismului. În perioada comunistă a fost considerat doar un poet, autor al unor opere ca „Somnoroase Păsărele” sau „Împărat și Proletar”, lucrări ce nu cuprind nici o fărâmă din esența acestui mare om. După 1989 a fost supus batjocurii de către tot felul de pseudo-intelectuali ratați, opera sa find reinterpretată, răstălmăcită și considerată depășită. Astăzi, avem convingerea că Mihai Eminescu ar fi considerat un etern incorect politic a cărui idei riscă să ardă fundamentele șubrede pe care se sprijină modernismul corupt și imoral.