RECURS LA PANDEMIE

Gândindu-mă la flori cu evlavie,

Am declanșat recurs la pandemie,

Trăiri și scârbe se-mpletesc noian,

Și-mi vine cu barosul să izbesc în geam.

Vitrinele să văd cum spulberă reclame,

Și-n intersecții să vă văd cum alergați zăluzi,

Aleșilor, stăpânilor, va-ncepe să vă doară!

Miroase rânced, de departe a incendiară.

E liniște – n subconștientul colectiv

Și pentru-o revoluție – zic unii- că ar fi tardiv,

Dar simt o adiere ca un gand letal

Că-n suburbii începe să miroasă a metal.

Și când tsunami va lovi cu forță ireală

Cu măștile pe bot o să zburătăciți buimaci,

Oare veti respecta distanța socială,

Atuncea când o să aduceți a macaci?

Și fiecare imbecil se crede semizeu!

Și e flămând, nu vă mai ostoiește Dumnezeu!

Și grohăți satisfăcuți căci ne-ați învins

Dar parcă tot mai tare îmi miroase-a plumb încins.

°°°

În diminețile de august am avut o reverie,

Că parcă ne-a venit vremea și nouă!

Și am înregistrat la cancelaria Divină

Pe scurt, concis, recurs la pandemie,

Și – o reconventională pentru ’89!

Bogdan Gabriel

23 – 08 – 2020, Cafeteca – BRAȘOV