Home / BLOG / SuperBonus de cultură: Legendele Mărțișorului

SuperBonus de cultură: Legendele Mărțișorului

1 Martie este, în calendarul creștin-ortodox, ziua dedicată sfintei mucenițe Evdochia, o femeie martir, numită și Dochia. Sărbătoarea este, de fapt, apriori timpurilor creștine, iar Dochia este un nume și un personaj de legendă. În caledarul popular tradițional românesc întreaga lună Martie este numită „Mărțișor”. De această lună se leagă o serie de legende, simboluri și obiceiuri frumoase care, chiar dacă unele și-au mai diversificat semnificația inițială,  s-au adaptat vremurilor și au rămas în patrimoniul cultural de neprețuit al poporului român.

Pentru cultura ta generală, inițiativa „SuperBonus de cultură” îți prezintă cele mai frumoase legende ale lunii „Mărțișorului”.

Voinicul care a eliberat Soarele

Există mai multe legende ale mărțișorului, dar și diverse variații ale acestora. Una dintre cele mai populare este legenda „Voinicul care a eliberat Soarele”. Se spune că Soarele a luat chipul unui băiat tânăr și frumos și a coborât într-un sat la horă. Acesta însă a fost răpit de un zmeu și închis într-o închisoare. Întreaga lume s-a întristat: păsările nu mai cântau, izvoarele s-au oprit din curgere, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu avea curajul să îl înfrunte pe zmeu. Într-o zi, un tânăr voinic (pe nume Mărțișor) s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Se spune că drumul tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Într-un sfârșit, acesta a ajuns la castelul zmeului și au început lupta. S-au luptat ei zile în șir, până când zmeul a fost înfrânt. Slăbit de puteri și rănit, tânărul voinic eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind din nou lumea. Drept urmare, natura a reînviat și oamenii s-au bucurat. Tânărul voinic însă nu ajunse să vadă primăvara. Fiind rănit, sângele lui roșu se scurse pe zăpada albă. Când zăpada se topi, răsăriră din pământ flori albe: ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, oamenii împletesc două fire: unul alb și unul roșu și le oferă celor apropiați.

O altă variată a acestei legende-mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.

Lupta primăverii cu iarna

Conform unui mit care circulă în Basarabia, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.

Floarea magică a lui Mărțișor

Legenda spune că, pe când în munții noștri trăiau uriași, o femeie bătrână pe nume Dochia avea o fiică vitregă. Într-o iarnă cumplită, Dochia i-a dat fetei sale pe care nu o prea avea la inimă o haină foarte murdară ce rânduri să o spele la râu până devine albă ca zăpada.

Pe cât fata o spală mai tare, pe atât devenea haina mai neagră. Atunci a apărut un bărbat și a întrebat o ce face. Ea i-a povestit ce i se întâmpla. Tânărul avea o putere magică și i-a oferit fetei o floare roșie și albă, după care a îndemnat-o să mai spele încă o dată veșmântul și apoi să se întoarcă acasă. Pânza a devenit albă ca neaua.

Bătrânei Dochia nu ia venit să își creadă ochilor. Când a văzut floarea din părul fetei a întrebat-o: „De unde o ai? Este încă iarnă!”. Bătrâna crezu că primăvara a revenit și a plecat cu o turmă de oi pe munte. Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos rând pe rând cele douăsprezece cojoace pe care le purta până când nu i-a rămas cu niciunul. Dar vremea s-a schimbat, pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Când a ajuns în vârf, i s-a arătat tânărul numit Mărțișor care i-a spus: „Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele iarna hainele la râu?” Apoi a dispărut. Fără alte veșminte cu care să se încălzească, Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și par a fi o mărturie vie a acestui mit românesc.

Într-o altă variantă a legendei se spune că Baba Dochia avea un băiat foarte frumos pe nume Dragobete, care era mândria ei (vezi legenda lui Dragobete AICI). Însă într-o zi, Dragobete s-a îndrăgostit până peste cap de o fată frumoasă şi tânără ca primăvara. Această tânără frumoasă urma să devină soţia lui Dragobete, însă fără acordul Dochiei.

Baba Dochia, pentru a se răzbuna şi pentru a-şi necăji nora, îi dă într-o zi rece de iarnă un ghem de lână neagră şi îi spune următoarele: „Du-te la pârâu şi spală acest ghem, să te întorci acasă abia când acesta devine alb şi curat!”. Fata, fără să ştie nimic, pleacă şi în curând se află la pârâu. După mai multe ceasuri tânăra încă încerca din răsputeri să albească ghemul. Chiar dacă avea degetele de la mâini şiroind de sânge şi era îngheţată de frig, aceasta nu putea să plece acasă până nu-şi îndeplinea sarcina.

Impresionat de durerea fetei, Mărțisor i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit.

După aceasta întâmplare, Baba Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să înghețe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră.

Obiceiul mărțișorului este o secvență a unui ritual de înnoire în timpul a timpului și anului primăvara la nașterea și moartea simbolică a Dochiei. După unele tradiții șirul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile pe an, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toace firul anului.

Fratele și sora hanului (legendă bulgară)

De la românii și aromânii din pensinsula Balcanică, obiceiul mărțișorului a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud estul Europei.

Una dintre sărbătorile cele mai cunoscute în comunităţile bulgăreşti este și Mărţişorul, asemănător de altfel cu tradiţia românească. Legenda Mărţişorului este foarte veche, datând pentru bulgari din perioada primului han. Pe când sora sa şi fratele său se aflau în prizonierat, hanul le-a trimis un şoim care avea legat un fir de aţă albă pentru a-i înştiinţa că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reuşit să fugă, însă în apropiere de malul Dunării, el a fost ucis de urmăritori şi ea atunci a dat drumul şoimului care avea legat de picior firul de aţă albă înroşit de sângele fratelui său, pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui. La aflarea veştii, de durere, hanul a poruncit ostaşilor să poarte un fir de lână albă şi unul de lână roşie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 Martie 681.

Mărţişorul bicolor sau multicolor, încărcat cu valenţe magice, reprezintă un talisman mai cu seamă în civilizaţiile arhaice. Conform poveștii bulgărești a mărțișorului, culoarea albă a şnurului reprezintă femeia, simbolizând viaţa lungă iar cea roşie reprezintă bărbatul, simbolizând forţa fizică. De cele două fire răsucite între ele se agaţă monede, păr din coada de cal, mărgele, usturoi, carcase de melci şi altele, realizându-se o amuletă protectoare (“Marteniţa”) împotriva spiritelor rele.

Ca şi în Moldova şi în Bucovina, în unele comunităţi bulgăreşti există obiceiul ca fetele să ofere iubiţilor un şnur simplu, în cele două culori. Bulgarii poartă Mărţişoarele întreaga lună Martie, fie la reverul hainei, fie prinse la încheietura mâinii, existând şi particularităţi de ordin social: fetele nemăritate în partea stângă a rochiei, fetele bătrâne la degetul mic al mâinii stângi iar bărbaţii căsătoriţi la şoseta dreaptă. Scoaterea Mărţişoarelor a fost legată de practicile de previziune a vremii, fiind agăţate în copacii care urmează să înflorească. Este marcată astfel tranziţia dintre iarnă şi primăvară – cu credinţa fiecăruia că toate vor fi mai bune în anul ce începe (în vechime 1 Martie era Anul Nou).

Roșu și alb, femeia și bărbatul

La originile mărțișorului a stat o moneda de aur sau de argint, după alte surse, la care se atașa o sfoară făcută din două fire răsucite, una roșie și alta albă ( sau alb și negru), ce semnificau lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii și care era purtată în general de persoanele sensibile (copii și fetele tinere).

Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, era atribuită vieții, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică întelepciunii bărbatului.

De altfel, șnurul mărțisorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mișcare a materiei.

El semnifica schimbul de forțe vitale care dau naștere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb și roșu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite și la bradul de nuntă și înmormântare.

Acest simbol al primăverii și al revenirii la viață este purtat la vedere o săptămână, două sau până la aparița semnelor primăverii (copaci înfloriți, vederea stolurilor de păsări călătoare, auzul cântecului cucului, apariția trandafirilor înfloriți, etc) induce optimism și credința că vor urma zile bune.

În general, fetele și femeile sunt cele care primesc mărțișoare, pe care le poartă în piept pe durata lunii martie în întâmpinarea primăverii. În Moldova însă, lucrurile stau tocmai invers: obiceiul este ca fetele să dăruiască mărțișoare băieților.

Mărțișorul face parte din patrimoniul UNESCO. La data de 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțişorul)‟ – dosar multinațional coordonat de România și elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia și Republica Bulgaria (spațiu geografic ce reprezintă o parte din aria de răspândire a populațiior antice traco-geto-dacice și pe care a avut loc și etnogeneza poporului român).

Aria de răspândire a obiceiurilor de Mărțișor

 

Informații suplimentare despre simbolurile, utilizările, documentările și semnificația Mărțișorului găsești și pe siteul Ministerului Culturii, aici:

http://www.cultura.ro/martisorul-importanta-simboluri-si-semnificatii

 

ExtraBonus: ZILELE BABELOR (1-9 martie)

 

Zilele babei Dochia 1-9 martie. Nu întâmplător Babele sunt în număr de 9, o cifră cu semnificații magice, des întâlnită în vechiul calendar lunar carpatin. Sărbătoarea Dochiei deschide în spiritualitatea populară șirul unor bogate manifestări ce sunt departajate de câte 9 zile (Mucenicii, Alexiile, Blagoveștenia). Cea mai strașnică și mai capricioasă dintre Babe este Baba Dochia, care stă la cumpăna dintre iarna și vară, dintre anul vechi și anul nou.

Vremea capricioasă din această perioada este pusă pe seama caracterului Babei Dochia, iar dacă se încălzește treptat se spune că “Baba Dochia își leapădă cojoacele“. Fiecare cojoc este luat de celelalte babe numite după zilele săptămânii: Lunica, Martica, Marcuriana, Joița, Virița, Sitița și Domnica.

Primele 3 zile se mai numesc “baba de primăvară” (1 martie), “baba de vară” (2 martie) și “baba de toamnă” (3 martie). Se spune că așa cum vor fi aceste zile, așa vor fi și cele trei anotimpuri.

Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune peste o mare sărbătoare creștină, cei 40 de mucenici de la Sevastia. Pe 9 martie își serbează ziua numelui persoanele care nu au patroni printre sfinții din calendar.

 

Mai multe despre Mărțișor puteți afla din aceste video:

 

 

*********

Dacă apreciezi că și alte persoane merită să vizioneze aceste informații, preia și postează linkul articolului pe paginile tale de pe rețelele de socializare, trimite-le direct linkul sau descarcă, printează și distribuie colegilor, prietenilor, cunoscuților, străinilor anunțul  „SuperBonus de cultură: Legendele Mărțișorului” atașat AICI:

AFIS SuperBonus LEGENDELE MARTISORULUI

*********

Inițiativa „SuperBonus de cultură” va continua în viitor să ofere informații consistente și despre alte subiecte de interes pentru completarea culturii generale, dezvoltării personale sau profesionale și a conștiinței naționale.

Abonează-te la notificările acestui site accesând butonul clopoțel și vei fi înștiințat de fiecare dată când vor fi postate viitoarele „SuperBonusuri de cultură”!

Distribuie! Culturalizează-i și pe alții! Dacă apreciezi că și alte persoane merită să afle aceste informații, preia și postează linkul articolului pe paginile tale de pe rețelele de socializare, trimite-le direct linkul sau descarcă, printează și distribuie colegilor, prietenilor, cunoscuților, străinilor, documentele atașate la fiecare ediție.

Contribuie la inițiativa „SuperBonus de cultură”! Dacă ai propuneri cu alte teme pe care le consideri de interes  pentru cultura generală, dezvoltarea personală sau profesională și conștiința națională a actualelor generații, dacă deții documente inedite, arhivă foto-video sau documentare video favorite,  scrie-ne sugestia printr-un email la adresa info@comunitateaidentitara.com  și vom analiza propunerea ta.

Distribuie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comunitatea Identitara

Comunitatea Identitara