Solidaritate, ajutor reciproc și muncă în echipă

Promovarea ideilor naționaliste pe internet este valoroasă, nu este „degeaba” – după cum spun unii, dar activitatea unui naționalist nu trebuie să rămână exclusiv online, în mediul virtual. Diferența dintre noi, cei de astăzi, față de înaintașii noștri de acum o sută de ani, este colosală… Pentru a reduce această diferență este nevoie să ieșim din zona de confort și să ne murdărim mâinile, la propriu.

Nu vom putea realiza mare lucru fără o cultură a muncii și a ajutorului reciproc, în special pe plan local unde sunt doi sau trei adunați în numele LUI. Solidaritatea să nu fie un cuvânt insipid, gol de conținut. Noi nu facem politică, deci nu avem motive să fim demagogi. Să trăim ce spunem, solidaritatea dintre noi să fie un lucru real, viu, aprins de scânteia camaraderiei!

Este mult mai satisfăcător să cureți o grădină și să privești rezultatul la sfârsitul muncii decât să stai o zi întreagă pe calculator și să te simți vinovat la finalul zilei că nu ai făcut nimic concret. Adică trupul însuși se simte mai bine, mintea însăși este mai ageră, iar sentimentul mulțumitor, plin sau împlinit, de a-ți fi impus voința asupra mediului înconjurător în mod constructiv, curățind grădina aceea, săpând șanțul acela, culegând porumbul acela, toaletând acei copaci, aranjând acea viță de vie, plantând acei cartofi, cosind acea iarbă, acestea sunt lucruri pe care le observi de fiecare dată când treci pe lângă glie. Lucruri care îți fac sufletul să vibreze cu bucurie.

Munca în echipă alături de camarazi ai aceluiași țel cu adevărat te înnobilează. Mai schimbăm o vorbă despre situația țării, despre ultimele știri, mai rostogolim idei pentru acțiuni viitoare, mai spunem glume incorecte politic, stabilim ședințe, venim cu propuneri, totul în atmosfera curată a unei tabere de muncă similară cu cele de acum 90 de ani.

Să recunoaștem cu sinceritatea unui om care iubește adevărul: generația tânără din zilele noastre nu prea mai știe să facă lucruri practice. Aceste întruniri de muncă în aer liber sunt prilejul perfect pentru ca cei mai “bătrâni” dintre noi (mileniali sau maxim gen X) să-i învețe pe cei mai tineri (zoomeri) anumite lucruri practice, cum se sapă, cum se cosește, cum se toaletează un pom, când și cum se curăță o viță de vie și astfel de lucruri utile într-o gospodărie. Vrem să fim dependenți de un sistem antiromânesc, antiomenesc, de-a dreptul terorist !? Firește că NU vrem să depindem de el! Dar cum?? Doar prin menținerea unor gospodării cât mai independente din punct de vedere al hranei, apei și energiei!

Deținerea unei gospodării, a unei moșii sau glii este un lucru bun, dar nu e singura condiție necesară unei întruniri de muncă în aer liber. În cazul în care nu avem un camarad cu o gospodărie unde să muncim, putem merge la pădure, găsi un loc potrivit și construi un adăpost, un fort, ceva care să ne pună la încercare abilitățile practice și geniul omului european, creator, constructor de civilizații.

Cât de mult crește inima unui naționalist care are nevoie de ajutor și vede cum camarazii lui își pun brațele la muncă alături de el! Asta înseamnă exemplul practic de solidaritate între naționaliști! Numai așa construim legături invincibile, ca într-o familie. Când lumea întreagă pare că este împotriva lui, un naționalist trebuie să se poată baza pe camarazii săi. Răzbind prin toate greutățile, conștienți de unitatea de fier dintre ei și de dreptatea cauzei lor, niciun obstacol nu poate opri o frăție!