Marxism cultural și cum războiul rece nu s-a terminat cu victoria occidentală

În ultimii ani, în vest, a devenit imposibil de negat ce se știa în mediul naționalist și conservator de câteva decenii: există o adevărată infiltrare a extremei stângi în aproape fiecare aspect al societăților occidentale și europene.

Acest fapt nu e o coincidență. Este rezultatul direct al unei campanii subversive organizată de regimurile comuniste din secolul XX și continuată parțial de comuniștii din China modernă. Efortul a început în modul cel mai intens, chiar după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, cu o infiltrare comunistă considerabilă, orchestrată de Uniunea Sovietică. O parte reprezenta spionaj clasic, secretele militare și nucleare occidentale și, mai ales, americane, fiind ținta (cazul soților Julius și Ethel Rosenberg în 1953 este emblematic).

Dar a doua parte, nu atât de evidentă, a avut consecințe mult mai grave și îndelungate. Vorbim despre campania de infiltrare socială în mijloacele academice și literare și eforturile de demoralizare masivă a societăților occidentale. Această infiltrare a fost intenționată drept un act de război. Conducerea lumii comuniste știa că nu puteau depăși occidentul capitalist din punct de vedere economic sau cultural, capitalismul fiind un sistem mult mai eficient și productiv decât stagnarea comunistă și lipsa de mobilitate socială dintr-un sistem hipercentralizat. Așa că acești conducători au decis să infiltreze mediul academic occidental și să convingă generațiile noi de studenți că sistemul în care ei trăiesc este unul de asuprire sistematică și de inegalitate, cu un aspect rasial și colonialist pentru care acești occidentali trebuiau să simtă o rușine eternă.

Primele efecte au început să apară la sfârșitul anilor ’60, cu mișcările subversive care deveneau uneori violente și cu violențele rasiale din Statele Unite. Un relativ calm a urmat în anii ’70 și ’80, urmat de aparenta victorie occidentală asupra comunismului în anii ’90, însă pe atunci infiltrarea devenise mult mai răspândită, deja mijloacele academice, culturale (media, Hollywood, știri) și politice fiind în mare parte sub controlul oamenilor îndoctrinați de această gândire. Următoarea generație, cea care a ajuns la vârsta adultă după 2005, e de departe cea mai afectată și asta se vede prin omniprezența gândirii influențate de marxismul cultural.

Vedem mai ales această formă de culpabilitate rasială la oamenii albi, care, sub ultimă și cea mai brutală formă de propagandă, denumită „critical race theory”, sunt convinși că sunt responsabili pentru tot ce e rău pe planetă și sunt meniți să simtă o ură pentru ei însuși și o vinovăție pentru orice act rău real sau imaginat comis de orice alb în istorie, în timp ce orice mândrie culturală e interzisă. Celelalte rase sunt menite la comportamentul invers, dar rămânând într-o prismă de inferioritate implicită (ca victime eterne, incapabile să-și amelioreze soarta). Această politică există doar pentru a stârni conflict social și pentru a lua albilor drepturile lor sociale, la ei acasă, inclusiv în țările lor europene native (nu că un om alb născut în America nu ar fi nativ de acolo, după 400 de ani de istorie).

E o campanie pentru ștergerea istoriei și identității tuturor țărilor europene și albe, făcută într-un scop de control final a globalismului mondial, care nu tolerează filozofia occidentală bazată pe drepturi și responsabilitate personală. Această infiltrare reprezintă cel mai mare pericol la care face față occidentul modern, inclusiv țările din fostul bloc comunist, care acum fac parte din blocuri occidentale precum UE și NATO, acestea fiind vehicule pentru răspândirea acestei propagande.

Miriam Elisa Pristera