CATHARSIS

„Errare humanum est, perseverare diabolicum est” – „A greși este firesc, a persevera (în greșeală) este malefic”

Adevărul este că Babilonul, sau, în termeni moderni, Globoh*mo, ne vrea orbi, surzi, muți și slabi. Deocamdată reușește tocmai prin faptul că omul modern este constant stimulat cu informații impertinente, reclame, chimicale strecurate în hrană și apă și sumedenia de vicii ale secolului 21. Toate acestea alcătuiesc arsenalul pe care sistemul îl duce împotriva Vieții, Adevărului și Libertății: omului modern i se vinde sinuciderea lentă în ambalaj de mod de viață dezirabil, pe contradicție ei scriu adevăr, iar la dependențe și devieri le dau nume de exerciții de libertate. Toate aceste lucruri nu sunt însă noi sub soare, ci persistă de milenii și au infectat până și cele mai glorioase civilizații, aducându-le la stadiul de praf, ruină sau în cele mai fericite cazuri, artefacte păstrate în camerele întunecoase ale muzeelor. Am auzit cu toții de Sodoma și Gomora, de idoli, de decadența grecilor și romanilor. Istoria ne arată și invaziile barbarilor, ruperea imperiului în două, subversiunea și conspirația cu scopuri „revoluționare”. Vestea bună este că nu ne confruntăm cu forțe noi, însă vestea rea este că inamicul și-a ascuțit armele atât de mult încât omul modern nici nu le mai recunoaște periculozitatea, ci dimpotrivă, el va plăti de bunăvoie pentru a fi  înțepat cu ele.

Dacă te afli citind aceste rânduri, există o mare șansă ca tu să nu fii tipicul om modern, ba chiar să fii unul dintre cei care au început să-și dea seama treptat de starea lumii. Starea de băgare de seamă, urmată de sentimentul de neputință, creează mult chin și paralizie. Un reflex des întâlnit este nostalgia timpurilor pierdute, a esteticii de ieri (deseori clar superioară a celei de azi, într-adevăr), sau visarea la vreun miracol prin care, dintr-odată, lucrurile să se redreseze spre ideal. Toate acestea sunt reflexe moarte, căci rareori se traduc în forță creativă, spirit de acțiune și curajul de a-și asuma răspunderea schimbării la nivel personal. Există și soluții, din fericire; în timp ce grecii au născocit abordarea stoică și creștinismul și-a făcut loc treptat printre romani, în ziua de azi soluțiile nu diferă cu mult. Dificultatea în contextul modern constă în puternica și omniprezenta iluzie că rezistența împotriva degenerării ne-ar priva cumva de anumite beneficii, de anumite persoane sau plăceri. Tocmai când omul modern ATIPIC își dă seama într-o oarecare măsură de marea minciună, dar continuă să sugă din bețe cu nicotină, să viseze la birouri din sticlă și locuințe postmoderne cu gazonul la milimetru, atunci începe marea frământare: într-un fel, coexistența seminței de adevăr cu reziduurile de om modern tipic creează un conflict interior ce îl consumă deseori mai repede decât dacă el ar fi rămas în neștire, căci se creează o discrepanță între noul ideal și zilnica realitate materială.

Bun, și ce facem? Aș dori să încep cu un exercițiu de gândire și introspecție. Inspir adânc până ce plămânii s-au umplut, nu mă grăbesc să dau aerul afară, iar când sunt gata expir ușor. Repet de 3 ori. Excelent, acum mă uit în propria inimă să descifrez ceea ce simt, cât de intens simt și care-i sursa. Stările rele sunt plata dobânzii alegerilor proaste din trecut, iar cele bune sunt profitul din urma investițiilor bune. Stările și obiceiurile noastre nu ne definesc, noi am fost creați să atingem măreția. Un alt adevăr este că nimeni nu se naște puternic, puternici devenim, căci cel puțin pentru primul deceniu și jumătate din viață nu suntem pe propriile picioare, viața noastră depinde de munca părinților, mediul în care creștem, ce ni se predă la școală etc.. Problema mileniului acesta este că ni se inoculează noțiunea că bunăstarea depinde de produse, realizări, de cum am fost crescuți, de statutul social, de substanțe, de alte persoane, de ce cred alții despre noi și tot felul de lucruri care vin și pleacă din viață. Cu alte cuvinte, orice altceva decât valorile, alegerile și lucrurile în care credem. Cred că mulți au cuprins deja futilitatea celor dintâi și majoritatea celor din sfera identitară vor să-și perfecționeze relația cu cele din urmă.

Soluția finală ce surclasează toate „leacurile” temporare și lucrurile după care omul de soia gonește constă în asumarea totală a răspunderii asupra propriei stări și eliberarea de vina și neliniștea produse de lucrurile pe care nu le putem schimba, fie că aparțin trecutului sau sunt (momentan, poate) cu mult deasupra sferei noastre de competență. După filtrarea răspunderilor vine asumarea de acțiune. Ce pot face azi ca viitorul eu să fie mulțumit de alegerea pe care am făcut-o? Lipsa de Dreptate, Adevăr și Libertate nu este cauzată de instituții, partide și ideologii, ci din lipsă de oameni drepți, coerenți și liberi. Așa că hai la treabă, deoarece nu avem nimic altceva mai bun de făcut decât să ne dezvoltăm personal! Biruim problemele mici în fiecare zi, iar curând va veni ziua în care tocmai datorită mulțimii de oameni ALTFEL, mizeriile în plan global nu vor mai fi tolerate și Pământul va fi, în sfârșit, curățat.

 

TE VOR SUPUS, DAR TU EȘTI STĂPÂN.

TE VOR NIHILIST, DAR TU AI CREDINȚĂ DE OȚEL.

TE VOR LAȘ DOAR PENTRU CĂ LOR LE E FRICĂ DE TINE ȘI DE CE POȚI.

TE VOR AMEȚIT, DAR VEGHEA TA ESTE NECLINTITĂ.

TE VOR SLAB, DAR TU TE ÎNTĂREȘTI ÎN FIECARE ZI.

TE VOR SINGUR, DAR TU AI FRAȚI, FII ȘI CAMARAZI.

EXISTENȚA NOASTRĂ ESTE O AMENINȚARE LA PUTEREA LOR.

 

FII PARTE DIN SCHIMBARE. CINSTEȘTE-ȚI PĂRINȚII ȘI STRĂMOȘII, TRĂIEȘTE ÎN AȘA FEL ÎNCÂT URMAȘII SĂ-ȚI MULȚUMEASCĂ ȘI SĂ SE MÂNDREASCĂ CU TINE ÎN VEACURILE CE VOR VENI.

 

G.M. Cojocaru, 2022