Ecumenismul Dragostei.
Sunt de acord cu ecumenismul dragostei și este singurul ecumenism pe care îl recunosc. Ca și creștin te iubesc orice ai fi și indiferent ce ai fi. Dar dragostea nu presupune toleranță. A iubi înseamnă a spune adevărului pe nume. Nu pot iubi în minciuna. Te iubesc pentru că așa mi-a poruncit cel ce este Însuși Iubirea: “Iubiți-vă unul pe altul precum v-am iubit și Eu pe voi.” Iar pe lângă Iubire este și Adevăr. Adevărul nu suportă minciuna de aceea a și lăsat: “Un domn, o credință, un botez” (Efeseni 4,5). Nu pot fi două adevăruri, ci unul singur. Unde sunt 2 adevăruri, de fapt nu este niciun adevăr.
Egalitatea? Valabilă doar în matematică. ,,Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipește.” (Matei 12:30)
Toți ne mântuim? Mare minciună și înșelare (apocatastaza). Toți avem șansa mântuirii pentru că Mantuitorul zice: ,,Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7:21)
Iubirea nu înseamnă egalitate, dar presupune a-și vedea lumea locul. Nu iubesc pe toți la fel și nici în aceași măsură. Într-un fel îmi iubesc Dumnezeul, în alt fel părinții, într-altul bunicii, frații, profesorii, prietenii etc. Fiecare în măsura meritului său.
Andrei Teutișan, Reflexii