Frumosul în viață

Frumosul în viață

Viața noastră are nevoie de un scop care să îi dea identitate. Acesta poate veni de la căutarea binelui, căutarea adevărului sau căutarea frumosului.

Subiectele principale ale discuției noastre vor fi estetica și frumusețea. Estetica este aranjarea elementelor conform unor reguli, frumosul este o calitate în plus care dă o caracteristică specială spațiului care îl conține și este imediat recunoscut de cei care îl văd. Un hipster ar putea vorbi despre o estetică urbană în măsura în care aceasta este bazată pe un set de reguli care urmărește să recreeze o imagine a unui oraș oarecare, dar dacă această estetică este frumoasă sau nu este o cu totul altă discuție.

Ca să fie atins frumosul nu este destul să urmezi o rețetă sau niște mofturi instinctuale, ci trebuie depus efort constant și cu disciplină riguroasă trebuie menținut. Este un proces care nu se termină când scoți un produs, frumusețea nu este creată doar în timpul pregătirii, ci și după ce este gata. Prin admirarea artei se formează o relație între artist și consumator, această relație poate da o noblețe atât participanților, cât și lumii înconjurătoare. În același fel în care relația cu Creatorul lumii noastre ne desăvârșește și ne îmbogățește, relația între artist și consumatorul de artă este o oglindire la scară mică a aceluiași proces.

Faptul că putem să înțelegem lumea în astfel de termeni reprezintă o scânteie divină care este prezentă în noi de la naștere. De mici copii putem înțelege ce este frumos și ce este urât. Acest sentiment de uimire la lume este elementul esențial care dă artei elementul transformator al esteticului în frumos. Când încercăm să dăm formă unei înțelegeri profunde a lumii și aducem mulțumire Lui Dumnezeu, suntem cel mai aproape de starea noastră divină și putem continua datoria de creații vii, dumnezeiești.

Spre deosebire de artă, pentru noi, nu e destul să existăm, trebuie să punem în aplicare Principiile Dumnezeiești. Când suntem disciplinați și cu o minte limpede putem să participăm la creația lumii. Pentru că am fost făcuți în imaginea lui Dumnezeu putem să participăm în dezvoltarea creației. Acest lucru este posibil dacă avem grijă de scânteia divină din noi și o întreținem, apoi vom putea să aflăm ce unelte avem la dispoziția noastră si cum să le folosim.

Este totuși necesar să înțelegem poziția noastră în acest proces. Abilitatea și posibilitatea de a transforma și de a face frumosul este datorită recunoașterii divinului, de a-I recunoaște pe Dumnezeu și pe fiul său, Iisus Hristos. Altfel, riscăm să cădem în capcana mândriei și să credem că noi înșiși suntem dumnezei. În astfel de situații, dacă tu ești supremul, se poate mereu negocia și compromite. O astfel de atitudine mereu va duce spre banal sau vulgar și reprezintă principla boală modernă (referitor la ideile din secolul al XX-lea care au contribuit la starea contemporană). O altă atitudine care provine din acest sentiment este ideea că arta bună este ceea ce este original, bineînțeles este posibil să existe ceva original, dar urât, deci această calitate nu este sinonimă cu frumosul. Virtutea este de neînlocuit în crearea transcendentului.

Cuvântul este prima etapă a creației (în prima zi Dumnezeu a spus), este prima tranziție de la idei spre lumea fizică. Totodată, cuvintele pot influența ideile prin formarea și definirea lor, motiv pentru care propaganda acordă prioritate interzicerii unor verbalizări și modificarea altora. O formulare verbală clară și cu grijă compusă poate să schimbe oamenii și viziunea lor asupra lumii în moduri în care nu le putem prevedea. De aceea, înainte de orice îndeletnicire trebuie luată mare considerare în descrierea acesteia, formularea caracterului va fi spiritul dezvoltării produsului final.

Modul în care formulăm o frază ne afectează starea mentală, pentru a putea exemplifica, să considerăm diferența dintre rugăciune și meditație. În meditație, prin invocarea diferitelor elemente interioare și naturale este posibil să ai o experiența dramatică în care pare că afli tot felul de secrete. Cu toate acestea, trebuie ținut minte că o creație tăiată de Dumnezeu devine, în mod inevitabil, demonică. Pe de altă parte, după o rugăciune, deși lipsită de viziunile spectaculoase, am un sentiment satisfăcător de calm. Acesta provine de la renunțarea la control și mândrie, în urma golului creat de acestea, apare o percepție mai puternică. Deși lumea a rămas la fel, parcă e mai frumoasă, parcă pare mai deosebită și mult mai întreagă.

Ion POPESCU