Mărășești, aici sufletele încă mărșăluiesc cu noi!

Mărășești, aici sufletele încă mărșăluiesc cu noi!

În adâncul timpului și al inimilor noastre se conturează o poveste de sacrificiu și curaj, o epopee a eroilor care au răspuns chemării Datoriei în numele Libertății și al Onoarei naționale. În zorii unei vremi tulburi, în timpul unui război devastator, acești bravi ostași ai trecutului au purtat steagul României cu mândrie, iar pământul de la Mărășești a devenit câmpul de bătălie unde au strigat “Nu pășiți pe nația mea decât peste costele noastre!”

Într-un asalt fără cruțare, cu ascuțișul baionetelor, soldații noștri au făcut front comun cu destinul, înfruntând valurile de inamici care doreau să încline înjositor stindardul nostru național. Ei au înțeles că această țară nu este doar pământul lor natal, ci o parte din ei înșiși, o parte a sufletelor lor ce ardeau pentru idealurile libertății și independenței.

În luptele sângeroase de la Mărășești, curgea râuri de sânge românesc, dar din fiecare picătură se năștea o flacără de hotărâre neclintită. Cu fruntea sus și privirea înainte, acei eroi au înfruntat cu seninătate durerea și teama deoarece știau că rădăcinile lor ating temeliile unei națiuni ce nu va ceda în fața provocărilor.
Astăzi, în fiecare răsuflare de libertate și în fiecare pas pe care îl facem pe acest pământ, suntem în datorie față de acei curajoși luptători români “semizei”. Ei au așezat temelia pentru o națiune liberă, neîngrădită de lanțurile politicii necinstite și a intereselor egoiste. Fiecare drept de care ne bucurăm astăzi, fiecare glas ce se ridică pentru a-și exprima opinia sunt rezultatele acestor sacrificii fără margini.

În inimile noastre, eroii de la Mărășești trăiesc mereu, ca un far luminos al demnității și al încrederii în propriile forțe. Ei ne amintesc că suntem stăpânii propriului nostru destin și că nu trebuie să ne lăsăm îngenuncheați de vremurile nefavorabile sau de oportuniștii de moment. De fiecare dată când privim steagul nostru național fluturând în vânt, simțim prezența lor și jurăm să păstrăm aprinsă flacăra acestui spirit neînfricat și tânăr.

Cu recunoștință și admirație, cu simțiri ce trec dincolo de cuvinte, cinstim amintirea eroilor de la Mărășești. Ei nu au cunoscut o națiune subjugată, ci au clădit pentru noi temelia unei Românii demne, puternice și libere.