Pe zi ce trece devine o certitudine pentru mine ca nationalistii nu-si au locul in politica actuala romaneasca. Chiar daca intentiile lor sunt cele mai pure si cele mai nobile, oricat de mult s-ar lupta sunt soriti esecului, exemplu fiind si inaintasii nostrii din interbelic.
Problema principala este data de neputinta poporului de a se regasi in programa nationalista. Astfel ca nu de partide nationaliste e nevoie, ci de scoli nationaliste. Nu exista ,,vremurile s-au schimbat,, in politica romaneasca si n-o sa existe atata timp cat ne miram de actualitatea lui Caragiale.
Politica in sine este o piesa de teatru, iti poti da seama de rolul principal/secundar/episodic al politicianului in functie de cat de des frecventeaza el, sau actiunile lui, posturile de stiri. Doar ca in politica, cand piesa-i gata nu trage nimeni oblonul, actorii parasesc scena, in locul lor apar altii si incepe o alta piesa, desi uneori, de vina o fi regizorul sau scenaristul, fiindca am impresia ca o joaca tot pe aia.
Mass-media, acest mijloc de indobitocire in masa, inca de la inceputul existentei ziarelor de analiza politica ne a obisnuit cu tipul politicianului demagog, cu Nae Catavencu, si asta prinde cel mai bine la public, alegerile sunt concursuri de popularitate, unde nu castiga cine e mai competent, ci cine da mai bine la camera. In opinia mea Basescu e exemplul cel mai bun de politician inascut, maestru al disimularii.
Poporul vrea paine si circ. Cat timp oamenii au apa, mancare, caldura, nu exista motive de a se rasvrati, politicianul fiind cel ce hraneste masele cu ceea ce vor sa auda, de fiecare data cand votantul isi manifesta nemultumirea.
Nationalistul este adeptul Adevarului, nu ofera mai mult decat are, nu are ca scop doar mentinerea unui scaun in parlament sau senat, fiind dispus sa recurga la tot felul de miselii, ci scopul lui e dezvoltarea si imbunatatirea comunitatii lui.
Nationalistul cauta sa si iasa din zona de confort, manat de dorinta de a lasa ceva in urma scurtei lui existente. Indura frig, ploaie, foamete, munceste voluntar pentru binele comunitatii, un stil de viata ce nu coincide cu cel al maselor comode, pentru care siguranta e mai presus decat libertatea. Nationalistii nu au ce cauta in politica romaneasca, pentru ca proiectele lor constau in implinirea unor idealuri colective, idealuri care pentru a fi atinse, cer eforturi inimaginabile, efortul fiind ceva de care societatea actuala este instrainata.
Folosesc pentru a nu stiu cata oara termenul de ,,comod,, pentru ca el in sine descrie cel mai bine situatia, romanii nu sunt lenesi, dar in orice fac, cauta calea mai usoara, cauta sa pacaleasca.
Ne socheaza lipsa de profesionalism in institutiile statului, politisti supraponderali, medici spagari, la fotbal nationala nu s-a mai calificat la nush ce campionat..toate astea sunt rezultatul comoditatii… a fobiei de efort. Nu muncim niciodata mai mult decat ni se cere, nu dam niciodata 101%.
Eu de exemplu, n-am avut examen, la care sa nu fi invatat abia cu o zi sau doua inainte, desi am avut tot timpul pentru a ma pregati pentru el, si asemenea mie sunt mii si mii de romani, fiecare in profesia lui. La fel ca acele mii de romani sunt si politicienii nostrii..pentru ca politica romaneasca e oglinda societatii.. ne meritam conducatorii pe care ni alegem pentru ca ei sunt oglinda noastra. Cum marea majoritate nu cauta sa exceleze in profesia lui, in meseria lui, cautand mereu comoditatea, asa si politicanul nu e mai diferit..ci cauta comoditatea.
Ideea de baza e ca existenta nationalistiilor in parlament e de prisos, pentru ca atitudinea lor, idealurile lor sunt diferite de cele ale poporului…mai exact poporul de astazi nu se regaseste in nationalism. Biruinta romanismului poate veni doar din educatie. Educarea noilor generatii. E nevoie de un popor nou, unul idealist, si e responsabilitatea noastra, dragi camarazi, ca sa contribuim la formarea acelui popor.
Tinerii sunt plini de viata, plini de energie, ei nu au personalitatea inca definita, ci sunt in formare, nu si au pierdut speranta, au tot viitorul inainte, au tot timpul din lume pentru a construi, le lipseste doar un ideal.
Generatia mea invata ca nationalismul este ceva rau, ca e gresit sa te simti mandru ca apartii la un neam, dar e bine sa te mandresti ca esti european. Nationalismul uneste nu dezbina, nationalismul nu e ura, nu e sovinism, este dragostea de Dumnezeu, de casa si de familie.
In istorie raman doar idealistii, doar cei ce au construit, ce au lasat ceva in urma lor, si nu cei ce au distrus, vandut, cei ce au trait comod, cei ce au ales siguranta in detrimentul libertatii.
Autor: Emanuel Duminică – Cetatea Neamului