Schimbarea colectivă și individuală

Schimbarea colectivă și individuală

În acest articol doresc să abordez ideea de schimbare, ceea ce fiecare naționalist visează și-și dorește pentru neamul său și implicit pentru lume. Unii spun că schimbarea nu va veni niciodată, alții spun că va veni dar nu vor apuca să se bucure de fructele acelui pom încă de curând sădit și câte alte opinii care au o cantitate mai mare sau mica de adevăr in ele. Eu însă vă spun că schimbarea mult visată poate avea loc chiar când citești acest articol, în momentul ăsta.

Nu te uita acum brusc in jur, nu vei vedea dintr-odată statui colosale cu Decebal și eroii neamului veghind peste orașe, tineri prezentabili, sănătoși și frumoși mergând la biserică sau la monumente naționale cu miile, nu vei vedea acum tricolorul peste tot fluturân fără “gaborul albastru cu stele” lângă acesta….nu. Poate te întrebi atunci dacă am înnebunit, că altfel ce schimbare majoră să fie decât ceva similar cu ce am descris mai sus….

Ei bine, sus e o schimbare colectivă, o schimbare la față a întregului neam, dar până acolo, componentele neamului trebuie întâi să se schimbe, este vorba de schimbarea individuală care din punctul meu de vedere, dupa ani de luptă pe baricadele naționale, este cea mai importantă schimbare, știu că auziți des de la partide si alte orgnizații mizerabile “ you are the change” referindu-se evident la votul și prostia ta să-i ajuți pe ei să facă schimbările apocaliptice care și acum au loc, alegeri, ONG-uri care aduc aici toate elementele dăunătoare neamului, legalizează sodomia, drogurile, împing legalizarea pedofiliei,etc.

Ei știu că ideea aceasta este adevărată, că schimbarea colectivă pornește de la cea individuală și de aceea reușesc să spele pe creiere sute de mii de oameni, facându-i să se simtă drept agenți ai schimbării in bine….evident că noi știm că nu este deloc cazul.

Revenind, tu ești acum cel ce poate întoarce jocul lor pedos, tu cititorule, cu mine și cu toți oamenii de bună credință putem fi din această secundă schimbarea mult necesară pentru cauza luptei noastre.

Îmi amintesc și acum, cu ani în urmă cât de complet mă credeam, cu “temele făcute” și cu gândul că acum doar trebuie să aștept liderul acela utopic de undeva să apară și o mișcare ce să elibereze țara și gata, misiune îndeplinită…

Acum mi-e rușine de mândria mea de odinioară, de autosuficiența de care am dat dovadă atunci, de înțelegerea mea îngustă a situație. Eram pe lângă subiect, practic un simpatizant și atât. Dar Dumnezeu, camarazii mei, prietenii și toți cei dragi mie m-au ajutat să-mi deschid ochii mai larg, și acum deschiderea este în plină desfășurare, evoluția continuă, această idee este una din cele însușite, chiar dacă acum pare simplă, de subânțeles, am ajuns să înțeleg ce culmi gigantice există și trebuiesc cucerite, mai ales pentru cel ce dorește să fie cu adevărat naționalist cu trupul și cu duhul.

Singurul motiv pentru care îmi destăinui aici greșelile rușinoase din trecut sunt pentru ca cei ce citesc, sper eu, să le ocoloească sau să se lepede de ele cât mai rapid pentru că timpul e scurt și avem nevoie de cât mai mulți oameni treziți din mândrie, ignoranță, autosuficiență și alte patimi vătămătoare atât individului în cauză cât și neamului, mai ales lui. Trezirea însă vă avertizez, nu e ceva plăcut în primă fază, este un moment de conștientizare asupra ta, un moment dur, precum un pacient când află că are cancer.

Eu personal mi-am dat seama de asta începând să studiez elitele și vârfurile acestui neam în muzică, literatură, filosofie, armată și alte categorii. Toți au început de mici să exceleze, nu leneveau, nu pierdeau timpul cum facem noi adesea cu “micile bucurii” timpurii, ei se dedicau zile și nopți chemării lor, erau fanatici, se neglijau total uneori pe ei înșiși. Aveau atitudinea aceea de călugăr fără de somn și hrană ce se roagă necontenit pentru aproape. Pe scurt, vorbim de sacrificii, suferință, severitate, disciplină și caracter, ciocanul și nicovala între care sunt făuriți cei mai frumoși oameni cu putință, care vor înceta zbuciumul lor neobosit doar când vor trece la Domnul. Am să dau exemple de astfel de oameni minunați: George Eenescu, Luceafărul muzicii românești, Nicolae Paulescu, scriitor și savant de renume, Ion Gavrilă ( a’ lui Ogoranu), un student genial, mai târziu s-a dovedit un luptător fără egal în munții Făgărașului, un scriitor de o sensibilitate rară, cu un suflet ce întruchipează tot ce ar trebuii sa fie un român, părintele Gheorghe Calciu, exemplul perfect de om ce s-a întors spre Dumnezeu ca Pavel, a ajuns să ajute pe toți în jurul său, să se roage chiar și pentru vrășmaș, să ducă o viață dezinteresată de sine, Mihai Eminescu, cel care neobosit scria articole de valoare și actualitate până și astăzi, despre neamul românesc, despre biserică, despre unire ( de aceea l-au omorât) despre dușmanii românismului, pe lângă aceste texte (mai apar în ziarul Certitudinea) a dăruit poporului nostru cele mai subtile și minunate poezii cu care majoritatea din noi am crescut de mici.

Lista ar putea continua cu astfel de exemple, s-ar strica tastatura să menționez un sfert măcar dar nu asta ar fi ideea, ce doresc să subliniez este că acești oameni au ajuns ce au ajus și au făurit ce au făurit datorită “făuririi sinelui”, datorită schimbării individuale, datorită folosirii talanților primiți de la Dumnezeu. Nu vă uitați la ei ca la zei, au fost oameni și ei ca noi, n-avem nici o scuză în lupta noastră să nu aspirăm spre ceruri, spre lumină. Făurirea sinelui este cea mai nobilă lucrare pe care o putem face în viața noastră pentru binele poporului nostru.

Naționalismul trebuie să renască din cenușa-i actuală. Naționalismul, am învățat, nu înseamnă să umblii pe stradă plin de semne ca bradul de globuri, nu înseamnă chat-uri pe internet, comentarii, postaci,etc. Naționalismul, la fel ca credința în Dumnezeu, sunt un fel de a trăii, auster, disciplinat, discret, modest, sârguincios, iubitor, curajos. Un naționalist studiază și citește cât poate de mult, merge la biserică, nu face din băut sau alte vicii sport, aspiră spre cele mai nobile valori și nu se oprește niciodată să se făurească pe sine dupa modele cele mai virtuoase, ca un pictor pictând cu modelul în față. Reflectați la cele scrise, România naționalistă nu este afară, este în noi și prin noi în jurul nostru, imaginați-vă harta României Mari și fiecare naționalist adevărat, apare ca un mic punct pe aceasta.

Prin voi înșivă România Naționalistă exista și fizic și spiritual chiar acum, paralel cu Statul antiromânesc ce a uzurpat numele țării noastre, statul taxelor, voturilor, furturilor, minciunilor, statul străinilor.

Punctele ce le-am menționat sus sunt cu adevărat, azi, România, voi sunteți schimbarea, voi sunteți România adervărată, o Românie vie și reală, să ne schimbăm deci toți în mai bine și să facem o țară frumoasă ca soarele de pe cer.

Nicolae M.