Dragostea și flirtul părinților noștri vs. prezent

Dragostea și flirtul părinților noștri vs. prezent:
De ce este mai dificil să ne găsim parteneri de viață în zilele noastre?

 

Acest lucru este tot mai prezent în viețile noastre ca adolescenți și tineri: vedem cum în țările din Occident (precum SUA sau Anglia) cum numărul de căsătorii nou încheiate este într-o scădere precipitată, începând cu 1990.

Deoarece majoritatea tendințelor ce provin din Vest ne vor afecta, mai devreme sau mai târziu, am simțit că acest articol va fi de interes nouă, când ne concentrăm pe găsirea unui partener/ă.

Atunci intervine întrebarea: De ce nu mai sunt oamenii interesați să conviețuiască unul cu celălalt în acest fel?

Voi aborda problema din perspectivă bărbătească, aducând 5 motive pentru care  s-a ajuns în acest fel:

– Bărbații nu mai consideră volumul de lucru necesar atragerii unui partener de viață durabil ca fiind o țintă

Acum 60 de ani, părinții și bunicii noștri se căsătoreau la 20 de ani, își cumpărau o casă accesibilă din punct de vedere financiar și aveau o familie mare (cu 3+ copii) de care aveau grijă. Bărbatul era cel care aducea venituri, astfel, toate responsabilitățile cu copiii erau lăsate pe mâna femeii. Până la urmă, copiii lor creșteau și se mutau din casă, ceea ce însemna că cei doi soți se puteau relaxa după 50 de ani.

În schimb, prezentul este mai sumbru. În loc de 20 de ani, la 30 de ani (dacă ai noroc) te vei putea căsători cu o femeie care, spre deosebire de lipsa de parteneri sexuali înainte de căsătorie a mamelor sau bunicilor noastre, a ales voluntar să aibă un număr copleșitor de astfel de experiențe (mai pe românește spus, scuzați limbajul, la 30 de ani poți să speri doar la o „panaramă”). Pe lângă acest lucru, este important de menționat faptul că, cel mai probabil, acea femeie nu va fi nici în formă, astfel, nivelul de atracție între cei doi soți scade (explicând astfel rata crescută a divorțurilor, vezi grafic în bibliografie)

Ca factori economici, cei doi soți vor petrece viețile lor luptându-se să plătească ratele la o locuință mai mică, cu un preț dublu sau triplu față de acum 60 de ani.

Din cauza faptului că ambii soți vor munci și vor avea grijă de familie (oricum cu mai puțini copii, 1 sau 2), plus faptul că acei copii vor fi independenți abia la tinerețe (între 18-28 de ani), ei se vor putea „relaxa” abia după vârsta de 60 de ani.

Astfel, este evident de ce mulți bărbați strâmbă din nas la ideea unei căsătorii în zilele noastre.

– Volumul de muncă alocat înspre găsirea unui partener de viață este unul ridicol de ridicat

Este evident că acum 50 de ani, era mult mai ușor să îți găsești un partener bun de viață. Acesta este și un factor definitoriu pentru motivul pentru care majoritatea bărbaților între 18 și 30 de ani sunt singuri și pesimiști pentru viitorul lor romantic (vezi bibliografie)

Acum 50-60 de ani, era pus accentul pe căsătoria femeilor cât mai devreme, explicând astfel de ce vârsta medie a căsătoriei era 18-22 de ani, aflându-se la cel mai scăzut nivel din 1890, între anii `60 și `80. (vezi bibliografie) În consecință, se poate afirma că, mai mult sau mai puțin, „aveai o soție din oficiu”.

În schimb, prezentul ce ne oferă? Trebuie să depui mult efort pentru a putea fi vizibil pe platformele de întâlniri on-line (mulți spun că trebuie să fii în top 10% al atractivității pur fizice, aceștia fiind și cei care le „agață” pe tinere în intervalul crucial între 18 și 30 de ani). Astfel, după 30 de ani, vei fi considerat „norocos” dacă reușești să atragi o femeie cât de cât bună, multe dintre lucrurile care ne previn în a ajunge în acest „top 10%” fiind de ordinul trăsăturilor pur genetice.

Dacă vă gândiți să încercați să găsiți o femeie în „viața reală”, mult noroc vă pot spune. Din cauza faptului că majoritatea femeilor sunt orientate spre întâlnirile on-line, cele care rămân în acest spațiu sunt rapid influențate de tot mai răspândita „cultură woke”, către care îmi manifest o totală dezaprobare.

În aceste vremuri, dacă încercați să „agățați” precum părinții noștri, poți fi acuzat chiar de hărțuire. În plus, scăderea capitalului social (numărul de comunități și de locuri în care oamenii se pot întâlni) îi descurajează pe cei care se gândesc că pot atrage o femeie prin grupuri sau pasiuni comune (inclusiv prin biserică).

– Satisfacția din afara relațiilor romantice ne determină să nu punem dragostea pe locul 1

Din cauza avansului tehnologic și posedarea atâtor dispozitive la îndemâna noastră, în prezent punem dorința de a găsi o parteneră pe un loc inferior.

Bineînțeles, acum 60 de ani, pentru că nu erau atât de influente dispozitivele (multe dintre ele nici nu existau), totul se rezuma la două lucruri: ori merg și încerc să mă împrietenesc cu oamenii, ori stau acasă precum un pustnic.

Astfel, din cauza acestor dispozitive, mulți bărbați nici nu își dau seama că au abandonat misiunea de a se căsători, prin simplul fapt că irosesc timpul lor pe cele două „găuri de scurgere” a timpului: jocurile video și pornografia. În consecință, cei care fac aceste lucruri nici măcar nu fac o decizie conștientă de a se opri din a-și căuta o parteneră, regretând apoi că au pierdut acel timp prețios. În schimb, ei ar putea să se dedice unor lucruri benefice, precum o afacere, o pasiune, un sport sau un hobby.

– Societatea actuală nu mai are așteptări cu privire la noi familii

În vremea părinților noștri, dacă doreai să fii precum la motivul nr.3, erai rapid considerat un „trântor” de către părinți și erai obligat, până la urmă să găsești pe cineva. Atunci, de când erai major, aveai următoarele priorități: îți găseai o femeie, te căsătoreai cu ea, întemeiați împreună o familie și munceai pentru a-i asigura continuarea. Altfel, trăiai pe străzi.

Acest lucru era atât de promovat, încât, în cazuri extreme, familia ta încerca să te „combine” cu o fată dintr-o familie apropiată, pentru că căsătoria era văzută ca o realizare mare a vieții. În plus, absența mijloacelor contraceptive au dus la multe căsătorii forțate, în urma tradițiilor exigente, inclusiv în cultura românească.

În prezent, nu mai există deloc această presiune, cel puțin până la 30 de ani. Astfel, se poate spune că ai libertate absolută în tinerețe în prezent, întemeierea unei familii fiind văzute ca o „povară” a vieții. (explică ratele mici ale natalității, inclusiv la noi, vezi bibliografie).

În cele din urmă:

– Riscurile unei căsătorii au crescut considerabil în ultimii 50 de ani

Averea netă a unei familii s-a dublat în ultima jumătate de secol. Întrebarea este:

Tu, ca bărbat, vei vrea să riști pierderea a jumătate din această valoare în urma unui divorț?

Pentru a pune sare pe această „rană”, riscul de divorț a sărit de la 25% (în 1960) la 40%.

Pentru a concluziona acest articol, putem spune că, pentru oamenii care nu sunt atât de religioși, căsătoria reprezintă un fel de „CARITAS” (pentru cei care au trecut prin anii `90 știu la ce mă refer, era o schemă piramidală din România), în care ai 50% șanse să îți pierzi jumătate din avere, în urma partajului.

Ce recomand eu?

• Încheierea unui contract pre-nupțial, pentru a asigura distribuția echivocă la partaj;
• Manifestarea, chiar dacă sunteți religioși (printre care mă număr și eu), a unei atenții crescute în alegerea partenerului.

Cezar