Comunitatea Identitara România
Subiectul pe care urmează să-l dezbat în acest text este de cea mai mare importanță pentru noi toți, întrucât avem nevoie de el pentru a ne atinge obiectivele, pentru a salva întreaga sfințenie rămasă în iubita și vechea noastră Europă, continentul adevăratului Popor Ales, continentul civilizației, culturii și istoriei.
Cei mai mulți dintre noi, dacă nu toți, știm ce va fi cel mai greu pentru noi de făcut și anume este să încheiem odată pentru totdeauna îndelungatele și nesfârșițele noastre dezbateri asupra unor adevăruri istorice, teritorii și așa mai departe, dar, nu în orice chip, noi toți trebuie să fim la un moment dat de acord asupra acestor chestiuni, trebuie să ne înțelegem unii cu alții pentru a ne asigura victoria, dar nu la fel de ușor deoarece trebuie să cătuăm ADEVĂRUL, indiferent dacă ne place sau nu.
Aici, vă scriu tuturor, în numele țării mele și în numele cauzei noastre naționale, România. Știm că la un moment dat, trebuie să ne dăm mâna de-a adevăratelea cu toții, la fel cum va trebui sa faceți și voi, desigur, cel mai greu ne va fi să facem acest lucru cu vecinii noștri apropiați, în special cu unul dintre ei, Ungaria. De peste o mie de ani ne-am tăiat gâtul unii celorlalți și totuși, iată-ne în 2020, încă plini de ură unul față de celălalt.
Noi, naționalișții din Româina, dorim pace și prietenie cu ei și cu voi toți, așa cum am dorit întodeauna noi, poporul român, pace și fraternitate, dar nu pot uita limitele voinței mele și a tuturor în această privință. Trăim aici de mii de ani, cu mult înainte de Hristos Însuși, cu mult înainte de harta Europei pe care o cunoaștem astăzi și de atunci , continuu, ne-am luptat pentru existența și moștenirea noastră, adică, dacă un otoman sau ungur sau de orice origine a pășit pe pământul nostru pentru a ne cuceri, am luptat întodeauna, uneori câștigând, alteori pierzând, dar nu am dispărut niciodată în niciunul dintre aceste două cazuri, am rămas în picioare, uneori într-adevăr cu lanțuri pe picioare și brațe, dar niciodată cu lanțuri pe suflet și voință , deoarece nu există nici un lanț capabil să le încătușeze.
Prin urmare, este de datoria mea să vă fac cunoscut vouă tuturor că vrem pace, vrem libertate adevărată, oameni albi, descenzurarea și stârpirea minciunilor care ne-au corupt istoria, păstrarea moștenirii noastre culturale și etnice, dar în același timp nu în paguba noastră, din moment ce nu datorăm nimic nimănui , ci doar Domnului nostru Iisus Hristos.
Țara mea a fost lăsată în cenușă din nou și din nou, avem frați despărțiți cu forța de noi în teritoriile furate, așa că nu vom discuta niciodată cu Ungaria sau Ucraina sau cu nimeni dacă ni se va cere să dăm propriul nostru pământ, plin de sângele strămoșilor, unde am crescut ca iarba pe câmpii, unde l-am muncit atât de mult și atât de greu. Nu vom accepta niciodată înțelegere cu cei care ne numesc populație de „imigranți”, țigani sau hoți, deoarece noi nu suntem acestea, noi suntem un popor vechi, fiii lui Decebal, popor cu rădăcini vechi pe acest continent, nu în altele.
Atâta timp cât maghiarii sau sârbii sau cei de orice naționalitate respectă toate acestea, le vom respecta pe ale lor și vă rog pe toți să depuneți efort în această importantă responsabilitate, să purtați grijă atât pentru interesele Europene, cât și pentru cele ale propriei țări și păstrați echilibrul între acestea, astfel încât să putem cu toții în viitor, să ne respectăm unii pe alții și să coexistăm ca frați pentru totdeauna.
Nicolae MARCHIȘ