Comunitatea Identitara România
Avram Iancu la trecea în eternitate (10 septembrie 1872)
Selecţiuni din presa vremii
„Îl plânge Ardealul, scumpa patrie şi poporul român“
Virtuţile marelui dispărut au fost evidenţiate în toate articolele publicate în ziarele româneşti de de dincoace şi de dincolo de Carpaţi.
„Martir al sorţii naţiunii du-te la masa cea pompoasă a eternei memorii, unde cu eroii lui Ştefan cel Mare şi Mihai, mişcaţi zeii, ca să nu fie târziu a împrăştia toţi norii ce vor a întuneca orizonturile vieţii naţionale.
Anul 1872 îl găseşte bolnav şi istovit. Câteva luni a fost îngrijit în spitalul din Baia de Criş, pentru o hemoragie puternică. chinuit greu de tusă. În august după un scurt popas în Valea Bradului, a plecat din nou spre Baia de Criş.
„În dimineaţa zilei de 10 septembrie nou, 1872 l-au găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, sub streaşina unei clăi de fân din ograda brutarului Ioan Stupină, zis Liebe, din Baia de Criş. Apoi corpul neînsufleţit al eroului fu cules de pe iarba înlăcrimată de roua dimineţii şi înălţat pe un catafalc pompos, în casele advocatului Simionaşiu, asesor la sedria orfanală“, se mai spune în manuscris.
Conducătorii Zarandului din acea vreme au hotărât să-l declare pe Avram Iancu “mortul Naţiunii” şi să-i organizeze funeralii naţionale. Anunţul funebral a fost dat în numele Naţiunii Române. „Curierii porniţi călări în josul şi susul văii, către Hălmaj şi Brad, purtară în lungul satelor tristul mesaj. În urma lor prinseră a vui clopotele pe toate văgăunele pe toate culmile, şi vestea morţii lui Iancu se răspândi cu iuţeala fulgerului“, povesteşte profesorul Manciulea.