Fie ca în această zi să mă ridic învingător

Fie ca în această zi să mă ridic învingător

Nu mai suntem oameni – Știm prea bine ce ne face umani.

Carne, respirație, dorință, voință, acțiune, suferință, ispită, frică.

Și totuși, omul aparține zilei de ieri și astăzi sunt obosit.

Fie ca în această zi să mă ridic învingător. Fie ca, privindu-mi reflexia în suprafața apei, să văd flacăra Vieții învăluită în această carne și în aceste oase, care nu sunt eu cel veșnic, cel nemuritor, cel atotputernic. Dă-mi vederea adevărată ca să pot vedea adevărul în toate lucrurile. Fie ca eu să aud ca să pot înțelege cele nespuse. Fie ca eu să trăiesc așa cum ar trebui ca să pot muri așa cum ar trebui.

Cu mine este suflarea vieții, sursa tuturor, omniprezentul impenetrabil. Ce sunt eu fără ea, decât un cadavru, o cochilie goală, o fantomă rătăcind fără țintă într-o lume moartă? Acest corp este al meu doar pentru o clipă pe acest pământ, în realitate îi aparține, de unde a venit și se va întoarce. Viața din mine, suflul care îl animă pe cel care știe că știe, este realitatea, originea și destinația. Este acest moment și următorul. Pe ea îmi concentrez rațiunea de a fi, de a respira, de a vorbi, de a gândi, de a acționa, de a trăi.

Gabriel D.