Comunitatea Identitara România
Fraudele Globalizării și Cosmopolitismului – Cum Lumea de Mâine va fi Etnică
Eseu extras și tradus din Arheofuturism de Guillaume Faye
În epoca globalizării, nu este oare inutilă preocuparea de chestiuni etnice? Deloc – este futuristă: căci nu ne îndreptăm spre dispariția noțiunii de națiune, ci spre întărirea ei.
Atât partizanii, cât și dușmanii „globalizării” se luptă cu morile de vânt. Prin comerțul și schimburile internaționale, globalizarea a avut loc deja între secolele al XVI-lea și al XX-lea – acesta este acum un fapt stabilit. A fost pusă în mișcare pentru prima dată de Europa cu „marile sale descoperiri”, cucerirea Americii și colonizarea.
Cu toate acestea, globalizarea comerțului nu a fost niciodată sinonimă cu amestecul etnic sau cu comerțul liber necontrolat. Ne confruntăm astăzi cu globalizarea: aceasta înseamnă pur și simplu comunicare instantanee și stabilirea de comunicații transnaționale, precum și rețele strategice, economice, științifice și financiare. Totuși, în primul rând, globalizarea nu împiedică Statele Unite să își bazeze doar 12,4% din economia pe comerțul extra-continental; în al doilea rând, globalizarea nu împiedică Franța, Italia sau Germania să păstreze marea majoritate a exporturilor lor în Europa; și în al treilea rând, globalizarea afectează doar un mic procent din activitățile umane.
Ceea ce ar trebui noi să criticăm, din punctul nostru de vedere, sunt mai degrabă campionii globalizării – sau, mai precis, cosmopolitismul. Acest termen nu servește ca un mijloc de a descrie o realitate existentă, ci ca o armă a războiului ideologic împotriva Europei, destinată să inunde antropologic continentul nostru după ce l-a paralizat politic.
Acești campioni ai cosmopolitismului spun: „Oamenii Pământului sunt una, așa că haideți să ne amestecăm.” Ei ar dori să credem că viitorul planetei constă în amestecarea pe scară largă și că frontierele politice și economice sunt erodate, dar ale lor sunt doar sofisme: nu este deloc ceea ce se întâmplă. Omogenitatea etnică prin amestecare nu așteaptă deloc în cot; dimpotrivă, blocurile etnice sunt din ce în ce mai puternice. Doar Europa și America de Nord – sau, mai degrabă, intelighenția lor – crede și îi face pe alții să creadă în inevitabilitatea unui amestec global. Așa cum marxismul i-a făcut pe oameni să creadă în inevitabilitatea științifică a ascensiunii socialismului internaționalist, globalizarea reprezintă o componentă centrală a ideologiei cosmopolite, care explică atât de înțelept modul în care suntem constrânși „istoric” să acceptăm afluxul în masă de imigranți afro-asiatici și să renunțăm la vechea noastră identitate antropologică și etnică de europeni.
Acum, globalizarea și imigrația nu privesc restul lumii. Este o înșelăciune intelectuală să argumentezi că globalizarea este un fenomen mondial care reflectă cursul istoriei. Ceea ce este real, prin contrast, este colonizarea demografică în masă la care suntem supuși. China, India, Africa și țările arabo-musulmane nu se mai amestecă: își exportă sângele, păstrându-se în același timp ca blocuri închise. Ei ne cuceresc (parțial ca o formă de răzbunare, așa cum s-a susținut anterior) printr-o metodă de infiltrare, care este mult mai eficientă decât invazia militară deschisă – pentru că nu va declanșa nicio reacție sau revoltă imediată.
Totuși, există un risc concret pe termen mediu de război civil etnic în Europa, în cazul în care acesta din urmă își redescoperă identitatea și omogenitatea pierdută. Aceasta ar lua forma unei revolte civile din partea europenilor nativi, care ar putea fi declanșată de convergența catastrofelor menționată mai sus. Pacifismul naiv al imigraționiștilor și visele lor de amestecare armonioasă vor duce direct la război. Dar cu atât mai bine: ideile proaste sunt întotdeauna răsturnate de fapte dure.
