In memoriam Grigore Vieru

Poetul, scriitorul și publicistul Grigore Vieru a fost omagiat la Târgu-Mureș printr-un eveniment cultural, în luna februarie, luna în care se aniversează nașterea acestuia (Grigore Vieru s-a născut pe data de 14 februarie 1935).

[Dacă în data de 14 februarie unii se străduiesc să comercializeze internațional o „zi a îndrăgostiților ori a dragostei – Valentine’s Day”, românii cu conștiință națională mai bine ar onora cu sensibilitate ziua de naștere a poetului dragostei curate de femeie, de mamă, de copii, de familie, de limbă maternă, de credință, de neam și de patrie – Grigore Vieru.]

 

Evenimentul a debutat la Casa Memorială „Avram Iancu” din Târgu-Mureș unde cei adunați au asistat la o prezentare ce a cuprins biografia poetului și scriitorului român basarabean, recitarea câtorva poezii semnificative ale sale sau dedicate lui („În limba ta”, „Casa părintească”, „Curcubeul”, „Eminescu”, „Legământ”, „Mama”, „Autobiografică” sau „Iartă-ne, Grigore”- dedicația lui Adrian Păunescu  la înmormântarea lui Vieru), cele mai definitorii citate scrise sau rostite în timpul vieții sale ori vizionarea mai multor înregistrări video cu interviuri și videoclipuri muzicale pe versuri de Grigore Vieru („ Iartă-mă”, „Răsai”, „Pentru ea”, „Ca prima oară”, „Melancolie”, „Dragă Otee”, „Oglinda clipelor”, „Se duc poeții”, etc)

După aceaste momente, participanții tineri s-au deplasat la bustul poetului amplasat în fața Centrului Cultural „Mihai Eminescu” din Tg-Mureș unde au depus câteva candele aprinse.

Apoi tinerii au prezentat un baner cu un citat semnificativ al lui Grigiore Vieru:

„Mărturisesc că românul care nu aude căderea lacrimii unui alt român nu mă interesează, fie el și cel mai bogat om din lume.”  Prin acest mesaj se afirmă o nevoie permanentă a societății românești, nevoia de solidaritare națională.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, fostul județ Hotin (azi raionul Briceni, în nordul Republicii Moldova), pe malul stâng al Prutului.

Grigore Vieru a rămas, până la ora actuală, cel mai mare poet poet român din Basarabia și cel mai mare scriitor român de poezie pentru copii. El a scris celebrele carți devenite „obligatorii” pentru preșcolarii și școlarii basarabeni „Albinuța”(1964), „Duminica cuvintelor” (1969) și „Abecedarul”(1970) – în colaboare cu scriitorul Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru, pentru care s-a dat o luptă aprigă de cîţiva ani pentru apariţia lui, lucrarea fiind considerată „naţionalistă” de către autorităţi. Tot în 1970 apare volumul selectiv de versuri pentru copii “Trei iezi”. La numai cîteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul “Curcubeul”, în care s-a găsit “ascuns” tricolorul românesc. În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela”, al regizorului Ion Popescu „Gopo”, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru.

Pentru toată munca sa de până atunci este recunoscut internațional primind, în 1988,  „Diploma de onoare Andersen”, cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii. În 1990, Grigore Vieru a fost ales membru de onoare al Academiei Române care îl propune, în 1992, pentru „Premiul Nobel pentru Pace”. În 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române. În 1997 lansează volumul antologic „Acum și în veac”, iar în anul 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României, „Eminescu – 150 de ani de la naștere”.

Grigore Vieru a fost cu adevărat un naționalist român!

Afirmăm că Grigore Vieru a fost patriot, dar și un adevărat naționalist român atât pentru faptul că a fost caracterizat acuzativ de „naționalism” pro-românesc, intimidat și sabotat de către autoritățile comuniste și pe timpul fostei Republici Socialiste Sovietice Moldovenești – și care s-au perpetuat la conducerea Republicii Moldova și după cucerirea independenței țării, dar și poetul însuși s-a declarat ca „naționalist” spunând:

„Dacă a ține la limba neamului tău, la tradiții, la istorie, la credința neamului tău înseamnă „naționalism”, atunci eu nici n-ascund: eu mă declar cu MÂNDRIE că SUNT UN MARE NAȚIONALIST, dacă asta înseamă „naționalism”!”

A fost la fel de explicit și în poezia „Sunt naționalist” care cuprinde și următoarele versuri:

„Da,
Îmi iubesc mama.
(E un păcat?)
Şi pruncii.
Şi fraţii.
Şi cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Graiul mi-i sfânt –
În viaţa mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvânt,
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Urăsc pe mancurt.
Mi-i dragă doina
Prin care exist.
Nu mă târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Hora nu vreau
Să o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinţa de neam
Ca pe un nimb.
Sunt na-ţi-o-na-list!”

La sfârșitul anilor 1980, Grigore Vieru s-a găsit în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și s-a aflat printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină. A fost ales deputat al poporului în 1989.

În 1994 neo-comuniștii din Partidul Democrat Agrar, ajunși la putere în Moldova, renunță la imnul de stat „Deșteaptă-te, române” și le propun poetului Grigore Vieru și compozitorului Eugen Doga să compună versurile și, respectiv, muzica pentru un nou imn. Ambii refuză. Grigore Vieru scrie în ziarul „Literatura și arta” următoarele:

„Dreptatea istorică va blestema poeții și compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Național „Deșteaptă-te, române”, cocoțându-se ei în locul strălucirii și necesității lui istorice.”   

A luptat pentru independența Republicii Moldova față de URSS, pentru adevărul lingvistic și intrarea în drepturi a limbii române scrisă cu grafie latină ce să înlocuiască așa-zisa „limbă moldovenească” scrisă cu grafie chirilică inventată și impusă de ocupantul sovietic, și a militat pentru reunirea pașnică a Basarabiei cu Patria Mamă – România.

 

Pe 16 ianuarie 2009, Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. A încetat din viață pe data de 18 ianuarie 2009 și a fost înmormântat la Chișinău pe 20 ianuarie. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce, câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru.

La Târgu-Mureș bustul lui Grigore Vieru este amplasat, de peste 12 ani, cu titlu „provizoriu”, în fața Centrului Cultural „Mihai Eminescu” din municipiu. Municipiile Târgu-Mureș și Chișinău sunt, oficial, „orașe înfrățite”. În spiritul acestei fraternități susținem instalarea unui soclu permananent pe care să fie așezat bustul lui Grigore Vieru la Târgu-Mureș!

Asociația Comunitatea Identitară România – filiala Mureș