Sergio Ramelli – PREZENT!

 

Pe data de 29 aprilie 2022 Comunitatea Identitară România din diaspora a participat împreună cu camarazii de la Casa Pound Italia, la comemorarea lui Sergio Ramelli în orașul Milano.

 

Cine a fost Sergio Ramelli

Sergio Ramelli a fost un tânăr militant al Fronte della Gioventù (Frontul Tineretului, aripa de tineret a partidului Movimento Sociale Italiano – Mișcarea Socială Italiană – MSI), ucis în mod brutal la vârsta de 18 ani de un grup de indivizi din partidul extraparlamentar existent atunci Avanguardia Operaia (Avangarda Muncitorească, grup violent de extrema stângă, comunistă – troțkistă). Moartea sa, din 29 aprilie 1975, a rămas atunci nepedepsită peste zece ani de zile, timp în care familia sa a continuat să primească amenințări și insulte de tot felul mult timp după acest trist eveniment. Acest tânăr astăzi, este un simbol. El reprezintă drama multor tineri naționaliști care, în anii ’70, “nu meritau să trăiască”, conform vulgatei comune a acelei epoci: “a ucide un naționalist nu este o crimă”. Erau anii marcați de numerose violențe politice extreme în Italia, numiți „anni di plombo” („anii de plumb”).

 

Care a fost vina lui Sergio

 

Într-un eseu școlar, Sergio exprimase poziții de condamnare a Brigăzilor Roșii, adăugând o notă de blam față de lumea politică pentru lipsa de condoleanțe instituționale în fața morții a doi militanți ai MSI uciși în timpul unui „asalt” al Brigăzilor Roșii asupra sediului Mișcării Sociale Italiene din Padova, care a avut loc anul precedent, 1974 (atacul asupra sediului MSI din Padova a fost o ambuscadă teroristă care a fost comisă la 17 iunie 1974 de către câțiva indivizi înarmați cu pistoale cu amortizor, membri a unei grupări comuniste marxist-leniniste italiene numită „Brigăzile Roșii” – Brigate Rosse, în timpul căreia au căzut două victime, ambii membri ai partidului MSI. Au fost primele crime comise și revendicate de Brigăzile Roșii, care au culminat în anul 1978 cu asasinarea premierului italian Aldo Moro). Eseul, după ce i-a fost furat profesorului, care îi făcuse lectură publică în clasă, a fost postat pe un avizier al școlii și folosit ca „învinuire” într-un fel de „proces politic” școlar instituit împotriva lui Ramelli de către elevi care l-a acuzat că ar fi „fascist”. Astfel, Sergio a fost împins să părăsească școala sa (Institutul Tehnic  „Ettore Molinari” din Milano, unde Ramelli  studia chimia industrială)  pentru a continua anul școlar într-un institut privat, dar continuând să primească amenințări din partea extremiștilor de stânga.

 

Cum a murit Sergio Ramelli

 

La 13 martie 1975, Ramelli se întorcea acasă, pe Via Amadeo din Milano. După ce și-a parcat scuterul, se îndrepta spre intrarea în casă. În acel moment, un grup de comuniști de la Avanguardia Operaia, înarmați cu chei englezești (chei de lucru pentru mecanică de mari dimensiuni, chei Hazet de 36 mm cântărind 3,5 kg fiecare), l-au atacat pe băiat. Cu armele lor improvizate, grupul l-a lovit pe Ramelli în cap de mai multe ori, lăsându-l inconștient și plin de sânge la pământ.

 

Tânărul a murit din cauza traumatismelor suferite pe 29 aprilie 1975,  la 47 zile de agonie după agresiunea violentă a comuniștilor. Autorii au fost identificați zece ani mai târziu și au fost găsiți vinovați de omor la finalul unui proces în trei etape, care a durat din 1987 până în 1990.

 

Comemorarea lui Sergio Ramelli de la Milano, anual pe 29 aprilie

 

Au trecut mulți ani de la acel moment dramatic și, din fericire, nu mai trăim în acel climat de teroare, dar comemorarea lui Sergio Ramelli este încă tabu.

Anual, la 29 aprilie are loc comemorarea lui Sergio, la Milano. Și anul acesta, câteva mii de naționaliști reprezentanți a mai multe grupări din Italia și stăinătate (printre care și Comunitatea Identitară România din diaspora) s-au încolonat pe 5 rânduri bine aliniate și, cu toțe aprinse în mâini, au pornit într-un marș al tăcerii spre Via Amadeo, strada pe care a fost ucis Sergio.

În fruntea coloanei erau purtate steaguri ale Italiei, era desfășurat un baner cu textul ONORE AI CAMERATI CADUTI (onoare camarazilor căzuți) iar o coroană mare, rotundă, din frunze de laur cu panglică în culorile steagului italian, purtată de două tinere, conducea coloana. De jur împrejur, jurnaliștii roiau să facă poze iar în tăcerea deplasării se auzeau doar blițurile aparatelor de fotografiat. Ajunși la locul asasinatului unde, pe un zid, este scris cu litere mari „CIAO SERGIO!” sub o plăcuță comemorativă, naționaliștii s-au repoziționat formând un careu aliniat, într-o disciplină voluntară admirabilă.

 

 

La o comandă se face liniște deplină și toți participanții iau poziție de „drepți”. Marea coroană de laur cu panglică italiană este urcată și depusă pe zidul inscripționat „Ciao Sergio” (la baza căruia erau depuse de dinainte mai multe candele aprinse și buchete de flori mici). O voce face apelul: „CAMERATA SERGIO RAMELLI” (Camaradul Sergio Ramelli) și întreaga mulțime răspunde într-un glas puternic „PRESENTE!” (Prezent!). Acest apel e repetat de 3 ori. Apoi, după un scurt moment de reculegere, s-a dat comanda de repaus iar manifestația s-a încheiat, fiecare participant plecând spre locurile sale sau începând scurte conversații în grup restrâns.

 

 

 

Întreaga manifestație, marcată de o sobrietate și disciplină voluntară impresionantă, a fost încadrată pe toată durata sa de forțe de ordine, deoarece, la câteva străzi distanță, câteva grupuri zise de „antifasciști” (de fapt, grupuri de anarhiști și comuniști, în frunte cu Partidul Comunist Italian), printre care și organizații de promovare a homosexualității, s-au reunit într-o „contramanifestație”, încercând astfel să perturbe comemorarea, elogiind asasinii lui Sergio Ramelli alături de alți comuniști.

Indiferent de simplele probleme juridice, în fiecare an, atunci când se dorește organizarea unei parade în onoarea sa, ANPI (asociația partizanilor italieni comuniști) și stânga italiană în general, se mobilizează pentru a împiedica acest lucru. Mulți detractori recurg la afirmații jignitoare. Cele mai grave insulte sunt citite pe rețelele de socializare, iar unele ziare denaturează complet adevărul despre moartea sa. O persoană cu bun simț, indiferent de preferințele sale politice, se întreabă cum se poate ajunge la o asemenea cruzime? De ce este imposibil să respectăm memoria unui tânăr de 19 ani, inocent, cu fața curată, a cărui singură vină a fost că a crezut în propriile idei? Logica opoziției de extrema stângă a distrus viețile atâtor oameni și a reprezentat un capitol de suferință și violență. De ce acum, în loc să pacifice, mulți caută să dezbine… De ce un partid politic din instituții a încercat pe toate căile posibile să interzică distribuirea în școli a unei benzi desenate care ilustrează viața politică a lui Sergio?

Totul este foarte complex și greu de explicat, dar de un lucru putem fi siguri: memoria lui Sergio este nemuritoare! În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, acest tânăr continuă să fie un model pentru toate generațiile tinere. Cei care nu l-au cunoscut îi recunosc sacrificiul fără de care naționalismul italian nu ar fi ieșit niciodată dintr-o condiție de marginalizare și ghetoizare.  Nu se poate, așadar, să rămânem indiferenți față de memoria cuiva care a murit pentru că era „vinovat de a fi un naționalist”! Aceasta este forța vitală ce nu îl va lăsa niciodată să cadă în uitare.

Sergio, ești important pentru întreaga comunitate naționalistă nu numai din Italia, dar și pentru noi, naționaliștii români!  Vom continua să spunem povestea ta, care face parte indiscutabil din patrimoniul naționalist identitar și anticomunist european. Au trecut 44 de ani de la moartea ta, dar trecerea timpului nu îți va putea șterge niciodată amintirea.

Eternă memorie, 29 Aprilie 1975 – 29 Aprilie 2022,

SERGIO RAMELLI – PREZENT!

Gabriel – reprezentant Comunitatea Identitară România din diaspora, alături de Gianluca Iannone – președintele Casa Pound Italia, la comemorarea lui Sergio Ramelli de la Milano, 29 aprilie 2022