1 Aprilie NU e ziua păcălelilor!

 

1 Aprilie nu este “ziua păcălelilor”! Cel puţin nu ar trebui să fie pentru poporul român. Ceea ce s-a petrecut în istoria noastră naţională pe această dată nu a fost deloc o păcăleală hazile, ci o crimă cu premeditare.

Puţină lume a aflat că data de 1 Aprilie a fost instituită, prin Legea nr.68 din 10 mai 2011, ca fiind “Ziua naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”.

Şi mai puţină lume ştie de ce a fost aleasă data de 1 aprilie pentru această comemorare. La 1 Aprilie 1941, atunci fiind chiar Duminica de Paşti, la Fântâna Albă, în locul numit „Poiana Varniţa ”, la circa 3 km de noua graniţă a României stabilită prin Pactul Ribbentrop-Molotov (1939), în nordul Bucovinei ocupate de URSS, peste 3.000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, care se îndreptau cu un steag alb, cu prapori şi icoane spre noile graniţe ale României pentru a se refugia paşnic din Uniunea Sovietică, au fost ucişi de către grănicerii sovietici care au organizat pe drum o veritabilă “capcană a morţii” (aceasta a fost o “păcăleală criminală” specific sovieto-comunistă).

Românii au fost seceraţi cu mitralierele, supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavarerie şi spintecaţi cu sabia, alţii au fost omorâţi cu lovituri de hârleţ sau au fost îngropaţi de vii în gropile comune dinainte săpate. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul. După un timp, deasupra gropilor comune a fost plantată o pădure de brazi pentru a se șterge urmele masacrului și a împiedica generațiile viitoare să îl cerceteze.

Puţinii care au reuşit să scape cu viaţă “capcanei morţii” şi au încercat să fugă au fost arestați de NKVD și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din orășelul Adâncata și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. Cei care au căzut muribunzi şi şi-au revenit au transmis în secret urmaşilor povestea masacrului ce a fost dezvăluită public doar în zilele noastre.

Acestă crimă abominabilă a rămas în conştiinţe şi, deocamdată prea puţin în cărţile de istorie, sub numele de “Masacrul de la Fântâna Albă” (numit și „un Katyn românesc”, făcându-se analogie cu masacrul sovietic prin care au fost exterminați ofițerii armatei poloneze în localitatea Katyn).

 

Nici până astăzi Moscova nu recunoaşte acest eveniment, iar autorităţile statului ucrainean au permis abia din anul 2000 oficierea slujbelor de pomenire la faţa locului, apoi amenajarea unui ansamblu memorial.

Prima cruce comemorativă amplasată în Poiana Varnița, pădurea de lângă Fântâna Albă

Ansamblul memorial amenajat  în Poiana Varnița de la Fântâna Albă

Manifestații comemorative de 1 Aprilie în memoria victimelor masacrului de la Fântâna Albă

După acest măcel teroarea comunistă a continuat. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a demonstrate, mai târziu, că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.

Dintr-o populație de 3.776.000 de locuitori, (în conformitate cu rezultatele recensământul din 1930), în teritoriile ocupate de URSS, 2.078.000 (55%) erau etnici români în Bucovina de nord. Ocupația sovietică a inaugurat o politică antiromânească în Bucovina de nord dar şi în Basarabia, care a țintit atât grupul majoritar românesc dar şi pe toți reprezentanții de frunte ai societății civile și clasei politice pre-sovietice fără deosebire de naționalitate. Între 1940 și 1941, aproximativ 300.000 de români au fost persecutați, condamnați la muncă silnică în gulaguri sau au fost deportați împreună cu familia. Dintre aceștia 57.000 au fost uciși, în acest număr nefiind incluși cei care au pierit în gulag. Aceste politici au fost reluate și au continuat în perioada 1944 – 1956.

După unele surse, pe toată durata de existență a URSS-ului, aproximativ 2.344.000 persoane originare din Basarabia, nordul Bucovinei și RASS Moldovenească (unitate administrativă formată de URSS în 1924 la est de Nistru, cuprinzând un mare număr de români transistreni) au fost victime ale arestărilor, persecuțiilor politice, deportărilor, condamnărilor la muncă silnică, 703.000 dintre ei pierind. Ultimele cifre includ și cele 298.500 de victime ale foametei din perioada 1946 – 1947 și cei aproximativ 100.000 de prizonieri de război români de origine basarabeană și bucovineană, care au murit în lagăre. Nu îi socotim aici şi pe cei ce au pierit pe front în timpul războiului. Restul sunt victime ale execuțiilor, masacrelor, deportărilor și ale gulagului.

Ca urmare a crimelor, deportărilor şi a persecuțiilor sovietice, a emigrării unei părţi a românilor, germanilor, polonezilor și evreilor, populația locală a scăzut dramatic. Imediat după război, Stalin a declanșat o colonizare de proporții și o rusificare a ceea ce erau acum Regiunea Cernăuți, RSS Moldovenească și Sudul Basarabiei (Bugeac). Numeroși ruși și ucrainieni, dar și alte mici grupuri etnice, au migrat din restul Uniunii Sovietice în Basarabia și nordul  Bucovinei ocupate, aproape în exclusivitate în orașe, pentru a reface economia devastată de război, a repopula regiunea, cu rezultatul imediat al schimbării compoziției etnice zonale. Conform statisticilor oficiale, în perioada sovietică, peste un milion de oameni s-au stabilit în Moldova sovietică.

Politicile de deportare şi de colonizare au fost duse în paralel cu politicile de deznaţionalizare a românilor prin rusificare sau „moldovenizare” (conform teoriei sovietice că moldovenii nu ar fi români). Peste acestea amintim şi emigrările ce au avut loc după destrămarea URSS în 1991. Ca urmare procentul etnic majoritar românesc a fost puternic redus în actuala Republică Moldova, românii au ajuns minoritari în Bucovina de nord şi aproape nesemnificativi (15%) în sudul Basarabiei (Bugeac).

Chiar şi aşa, conştiinţa românească este regăsită de tot mai mulţi oameni, desființarea consecințelor Pactului Ribbentrop-Moldotov este invocată tot mai insistent iar reunirea cu România a teritoriilor românești este cerută tot mai hotărăt.

 

VICTIMELE MASACRELOR SOVIETICE ANTIROMÂNEȘTI

VIDEO despre Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941)

 

Poezie  și muzică

 

VIDEO despre Masacrul de la Luca Prutului (februarie 1941)

 

VICTIMELE ROMÂNEȘTI ALE DEPORTĂRILOR ÎN URSS

 

VICTIMELE ROMÂNEȘTI ALE FOAMETEI ORGANIZATE ÎN URSS

*********

Dacă apreciezi că și alte persoane merită să vizioneze aceste informații, preia și postează linkul articolului pe paginile tale de pe rețelele de socializare, trimite-le direct linkul sau descarcă, printează și distribuie colegilor, prietenilor, cunoscuților, străinilor anunțul  „SuperBonus de cultură: 1 Aprilie NU e ziua păcălelilor!” atașat aici:

AFIS SuperBonus de cultura 1 Aprilie NU e ziua păcălelilor!

*********

Inițiativa „SuperBonus de cultură” va continua în viitor să ofere informații consistente și despre alte subiecte de interes pentru completarea culturii generale, dezvoltării personale sau profesionale și a conștiinței naționale.

Abonează-te la notificările acestui site accesând butonul clopoțel și vei fi înștiințat de fiecare dată când vor fi postate viitoarele „SuperBonusuri de cultură”!

Distribuie! Culturalizează-i și pe alții! Dacă apreciezi că și alte persoane merită să afle aceste informații, preia și postează linkul articolului pe paginile tale de pe rețelele de socializare, trimite-le direct linkul sau descarcă, printează și distribuie colegilor, prietenilor, cunoscuților, străinilor, documentele atașate la fiecare ediție.

Contribuie la inițiativa „SuperBonus de cultură”! Dacă ai propuneri cu alte teme pe care le consideri de interes  pentru cultura generală, dezvoltarea personală sau profesională și conștiința națională a actualelor generații, dacă deții documente inedite, arhivă foto-video sau documentare video favorite,  scrie-ne sugestia printr-un email la adresa info@comunitateaidentitara.com  și vom analiza propunerea ta.

********