Comunitatea Identitara România
Cum ceea ce doresc adepții corectitudinii politice e să nu supere niciodată pe nimeni (decât dacă ești european și creștin) și să instaureze egalitatea, e în cel mai bun caz un vis utopic și în cel mai rău o pervertire a realității și a sufletului omului. Sistemul nu poate instaura o astfel de spălare pe creier fără a se folosi din plin de minciună. Astăzi, nu numai că suntem mințiți, dar corectitudinea politică ne crește în minciună. Suntem mințiți de la grădiniță, în școala generală, în liceu și la facultate. Suntem păcăliți și manipulați de către o clasă politică trădătoare și coruptă, de către mass-media sub toate formele ei: jurnale de știri, presă scrisă, radio, filme, seriale, emisiuni de divertisment, jocuri video etc. Ne este prezentată o versiune falsă a realității chiar de către familia și anturajul nostru, probabil fără intenții rele, ei fiind la rândul lor manipulați de mediul în care trăim și bombardați cu minciuni până ajung să le creadă a fi adevărate.
Noi, însă, suntem stăpâni pe propriul destin și pe propria gândire. Chiar dacă alții țin să ne contrazică viziunea, în numele unui fals bun-simț ce le-a fost programat, a unor ideologii ratate sau a unei xenofilii ridicole, nu ne interesează opiniile lor și plângerea de milă. Ținem să spunem că suntem incorecți politic și ne mândrim cu asta, iar a fi corect politic, supus în fața unui sistem ce nu dă doi bani pe tine, e penibil, e lipsă de demnitate și respect de sine. Uite aici câteva motive pentru care e bine să nu cazi în capcana mirajului multicultural și să fii un nonconformist în fața imbecilizării:
1. Pentru că ești capabil să gândești pentru tine și nu îi lași pe alții s-o facă în locul tău. Există o mare categorie de oameni cu care orice regim ce vine la putere poate face tot ce vrea. În primul rând, gândește în locul lor. Dacă nu ești numai un număr într-o masă amorfă și lipsită de personalitate, vei fi capabil întotdeauna să iei decizii pentru tine, să înveți din greșeli și să analizezi realitatea. Nu ai nevoie de mass-media, de politicieni, de vedetele de carton, de profesori neomarxiști să îți spună cum să te îmbraci, ce muzică să asculți, pe cine să iubești sau să urăști, cui să i te pui în genunchi, cum să vorbești, cum să te exprimi, cum să gândești, ce principii să urmezi. Dacă ai o gândire sănătoasă și principii puternice vei fi inevitabil un tradiționalist în gândire. Dacă îți iubești familia, neamul, patria, dacă crezi în Dumnezeu și pui spiritualitatea și moralitatea înaintea corectitudinii politice, atunci vei fi mereu prea puternic pentru a fi manipulat de alții, vei fi mereu capabil să gândești liber, nu cum dorește sistemul.
De ce să fi corect politic, când poți să ai dreptate?
2. Corectitudinea Politică e o modă aflată pe moarte. Deși ține de câteva decenii și pare a fi la apogeu acum, acest sistem de gândire ce justifică degenerarea, cenzura și dictatura noului „proletariat” multicultural e o modă ce alunecă spre groapa de gunoi a istoriei, acolo unde îi este locul. Pe măsură ce lanțul acestei tiranii se strânge tot mai tare, tot mai multă lume se trezește la realitate. Acum, cei ce ne opunem acestui sistem de valori întors cu susul în jos suntem o minoritate, dar orice nouă direcție în istorie a fost dată de un grup mic de oameni determinați, ce credeau într-un ideal, iar apoi masele i-au urmat odată ce au devenit puternici și principiile lor au ajuns să domine. Până la urmă, cei puternici fac regulile și stabilesc moda, oile doar le urmează. Tu ce fel de om ești?
3. A fi corect politic nu te face mai bun! Nu de puține ori ni se pretinde să punem alte popoare și alte rase în fața semenilor noștri. Mulți oameni adoptă corectitudinea politică pentru a nu fi considerați rasiști, homofobi, xenofobi, antisemiți, înapoiați, naziști sau clasificați sub orice alți termeni scoși din limbajul de lemn al marxismului cultural. Dar doar pentru că gândești, vorbești și te comporți după cum îți dictează sistemul te face un om mai bun? Cine pune străinii în fața propriului popor, în fața familiei, a credinței și a tradiției nu e un om bun, ci un om corupt și slab. Un om tolerant nu e un om ajutător, milos, cu bun simț, un exemplu în societate, ci doar un individ supus unei tiranii psihice, un sclav perfect, care nici nu știe că e sclav.
4. A fi intolerant nu înseamnă că îi urăști pe alții! Vom vorbi mai încolo despre toleranță, dar cert e că aceasta nu e ceea ce pare în lumea de azi. A refuza să ne conformăm normelor ridicole nu ne transformă în personaje negative, în niște frustrați plini de ură, limitați intelectual și primitivi, așa cum îi prezintă mereu mass-media pe cei ce au principii solide. Dacă nu tolerăm imigrația, asta nu înseamnă că urâm de moarte orice non-european pentru simplul motiv că s-a născut așa. Dacă detestăm termenul corect politic de „rrom”, mai ales că se creează confuzie între țigani și români, iar unei persoane din etnia respectivă îi spunem așa cum se numește, „țigan”, asta nu înseamnă că vrem exterminarea țiganilor și nici că am insultat pe un țigan, ca în cazul în care am fi folosit termenul jignitor de „cioară”. Când nu acceptăm paradele dezgustătoare ale sodomiților pe străzile noastre, nu reiese de aici că am ucide cu pietre primul homosexual ce ne iese în cale. Fiind creștini, e datoria noastră să îi îndemnăm să renunțe la păcatele lor și la sărbătorirea acestora, dar dacă vorba bună eșuează, indiferența e o greșeală și acțiunea devine necesară. Cert este că dacă nu te comporți așa cum îți pretind adepții corectitudinii politice, nu ești un monstru. Dimpotrivă, ești un om liber, care nu își irosește viața în lanțurile unor norme ale unei epoci întunecate din istorie.
5. Pentru că nu datorezi nimic nimănui! Ca român, european și creștin, care poate nu ai greșit niciodată unui individ ce face parte dintr-o minoritate, cu atât mai mult nu unei întregi colectivități, nu ești dator nimănui cu nimic! Nu ai de ce să-ți ceri scuze pentru ceea ce nu ai făcut, să îți robotizezi comportamentul, să stai în genunchi în fața minorităților (cum obișnuiesc în ultima vreme americanii albi să facă în fața negrilor). Asta nu înseamnă că îi tratezi pe alții cu răutate sau că nu îți recunoști greșelile, ci înseamnă doar că ești propriul stăpân, că ai demnitatea și curajul de a spune „nu” în fața manipulării!
6. Sentimentul de vinovăție venit în urma manipulării te dezumanizează! De multe ori ni se cere să ne simțim vinovați în fața a tot felul de așa-zise grupuri „discriminate”: țigani, africani, musulmani, homosexuali etc, pentru crime pe care le-ar fi făcut alții în trecut (probabil exagerate, chiar și atunci când sunt dovedite) sau pentru tot felul de presupuse practici rasiste pe care le fac europenii în ziua de azi, acestea pot merge în mintea bolnavă a neomarxiștilor de la opoziție față de islamizarea Europei până la a ne uita într-un fel cum nu le place lor la o persoană de altă rasă. Această vină de a fi europeni, de a fi români, de a fi așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, este produsă în mod artificial de sistemul de educație și de media coruptă. Nu ne cerem iertare pentru că suntem așa cum suntem! Nu există niciun motiv bine întemeiat să ajungem să ne urâm pe noi înșine, să ne simțim vinovați față de alții și să cedăm în fața unei manipulări emoționale bine planificate.
7. Pentru că nu vom lăsa pe alții să ne rescrie istoria! Trecutul nostru, așa cum e el, cu bune și rele, ne aparține. Putem învăța din el, dar numai în folosul neamului și pentru o cauză nobilă. Un om liber nu poate accepta interpretarea istoriei neamului său de către executanții unei dictaturi a răului. Cine își iubește eroii nu poate accepta terfelirea imaginii lor. Se dorește rescrierea istoriei noastre, ca elevii să învețe în școală că strămoșii lor au comis crime și atrocități contra altora, că dușmanii noștri au fost, de fapt, nevinovați și că am fost mințiți că ei ne-ar fi făcut vreun rău. A fost istoria noastră perfectă, a fost comportamentul înaintașilor noștri mereu exemplar, vrem să spunem că totul a fost ideal? Nu, dar respingem cealaltă extremă ce dorește să judece faptele din trecut după concepții (de multe ori prostești) ale omului modern, rupt de tradiție, fără niciun ideal. Cine dorește să creadă într-o pseudo-istorie în care eroii noștri au fost niște barbari, niște criminali, niște aventurieri politici? Cine vrea să se identifice cu o istorie în care sacrificiul și realizările neamului sunt minimalizate și negate?
8. Pentru că avem un simț al identității! Avem valori, avem principii, avem modele de urmat în istorie, avem idealuri, avem o credință, avem identitate! Vrei să fii laș, slab și patetic? Vrei să lași pe alții să-ți fure identitatea și să-ți corupă sufletul? Dorești să fii un număr, nu un individ liber? Corectitudinea politică doar știrbește și distruge identitatea și esența unui popor, cu atât mai mult a unui individ. Tradițiile și simbolurile noastre românești devin o rușine pentru sclavii moderni, sărbătorile naționale un motiv de supărare și frustrare, iar tot ce e rău trebuie venerat sub pretextul toleranței.
9. Toleranța e ipocrizie! Că tot am vorbim de toleranță, aceasta a devenit în ziua de azi cea mai mare ipocrizie. Iar cu toții urâm ipocrizia. Ni se cere să fim toleranți, dar față de ce? Față de homosexualitate, față de multiculturalism, față de înlocuirea noastră cu imigranți, față de comportamentul imoral și degenerat, în fața propriei distrugeri, față de rău! Ba chiar unii mai au tupeul să încerce să ne manipuleze pentru că suntem creștini, mințindu-ne că toleranța e o virtute a religiei noastre. Nimic mai fals! Hristos ne-a spus să fim buni, să fim smeriți, să ne iubim aproapele, să facem fapte bune, să ne rugăm și să postim, dar niciodată nu ne-a spus să fim toleranți. Fiul lui Dumnezeu este, a fost și va fi incorect politic! El nu s-a supus sistemului corupt acum 2.000 de ani, ci l-a distrus din temelii! Acum, în prezent, nouă ni se cere să ne cenzurăm, să ne umilim în fața altora, să sărbătorim propria noastră distrugere, să ne aruncăm la gunoi identitatea, însă „minorităților persecutate” nu li se pretinde să ne trateze nici măcar cu un minimum de respect. Când cineva spune „rasist”, în România, multora le vine în minte un român frustrat ce urăște țiganii sau alte rase, niciodată un proxenet țigan ce bate și obligă femei românce să se prostitueze. Până la urmă corectitudinea politică nu e corectă.
10. Dacă iubești libertatea de exprimare, nu poți fi corect politic. Dacă crezi că odată implementată în societate, corectitudinea politică va duce la o adevărată libertate, poți la fel de bine să crezi că pământul e plat. Libertatea de exprimare e absolut necesară pentru un adevărat progres al societății, dar aceasta nu există într-o lume a normelor neomarxiste. Pe hârtie, sistemul ne spune că suntem mai liberi ca niciodată, dar trasează un cerc și cine pășește în afara lui e automat clasificat ca un dușman. O altă ipocrizie! A avea libertate de exprimare nu înseamnă a face mereu pe plac tuturor. A ne cenzura cu scopul de a nu jigni pe alții, a ne asasina propria personalitate merge contra oricărui concept de libertate. Dimpotrivă, nu tot ceea ce spune cineva va fi pe placul tuturor și nici nu trebuie să fie. Cine vrea să trăiască într-o lume în care să nu poată critica pe nimeni și nimic, în care o inchiziție modernă să pedepsească și să încarcereze pe cei „incorecți”, în care dezbaterea să nu existe, în care să nu mai fie oameni, ci doar roboți?
Sperăm că în rândurile de mai sus v-am dat de gândit, că am dat de înțeles că o rebeliune contra mentalității învechite este absolut necesară, iar că utopia corectitudinii politice trebuie să moară! Suntem siguri că sunt multe alte motive să fii incorect politic. Care e motivul tău?
Mihai Iancu
Egalitatea e un zeu fals!
Felicitari autorului.