Comunitatea Identitara România
Anul acesta, în data de 5 Februarie, s-au împlinit 423 de ani de la moartea lui Baba Novac, căpitan a lui Mihai Viteazul, haiduc, luptător creștin împotriva islamismului și erou național. La fel ca în anii precedenți, militanții Comunității Identitare au organizat o ceremonie de comemorare a acestuia la statuia sa din Cluj-Napoca, loc unde cadavrul său a fost expus după ce a fost ucis în ghinuri groaznice în urma comploturilor nobilimii ungurești în anul 1600.
Manifestarea a început cu rostirea rugăciunii Tatăl Nostru, apoi au fost aprinse torțe și candele în memoria marelui erou. După aceea tinerii naționaliști au depus o coroană de flori la baza monumentului. Au fost ascultate cântece naționaliste despre Baba Novac și Mihai Viteazul. La eveniment a participat și un naționalist sârb, prieten al Comunității Identitare, Baba Novac fiind un simbol al prieteniei dintre cele două popoare ortodoxe și europene.
Au urmat discursuri rostite de Codrin Goia, liderul Comunității Identitare și de către camaradul Nicolae Marchiș. În cuvântările acestora s-a pus accent pe personalitatea lui Baba Novac și importanța sa ca luptător anti-islamic, mai ales în contextul actual, când România și Europa sunt invadate de hoarde de musulmani din Asia și Africa, cu complicitatea politicienilor corupți. S-a discutat și despre războiul dus împotriva monumentelor românești de către autoritățile trădătoare, mai ales despre modificarea inscripției de pe monumentul lui Baba Novac, vechea inscripție spunea: „Baba Novac, căpitan al lui Mihai Viteazul, ucis în chinuri groaznice de către unguri în data de 5 februarie 1601”. După ce în anul 2013 literele care compuneau cuvântul „unguri” au fost furate de pe soclul monumentului, autoritățile nu doar că nu i-au identificat și sancționat pe cei responsabili, dar au decis să ignore orice referire la ucigașii eroului, în spiritul servil al corectitudinii politice, pentru a nu risca să supere reprezentanții UDMR.
S-a atras atenția asupra existenței a numeroase monumente anti-românești și chiar a ridicării unora noi cu complicitatea politicienilor trădători, pentru a face pe plac adepților antiromânismului. În situația în care monumentele dedicate personalităților românești sunt batjocorite, iar invadatorilor le sunt ridicate statui din taxele românilor, e esențial să ne cinstim eroii și să detestăm clasa politică supusă intereselor străine. Se urmărește ștergerea memoriei și identității noastre naționale prin falsificarea istoriei și batjocorirea a tot ce este românesc și sfânt. Ca naționaliști ne vom opune mereu acestui lucru și vom apăra valorile naționale în fața oricui.
Baba Novac s-a născut în 1520 în satul Poreč din Timoc (în actuala Serbie), dintr-o mamă româncă din familia Basarabilor (familie domnească din Țara Românească ce a dat atâția mari voievozi) și dintr-un tată sârb, pretendent într-o perioadă la tronul Serbiei. A urmat școala la Mănăstirea din Poreč. Vorbea română, sârbă, greacă și slavonă veche, iar de mic copil a învățat cum să mânuiască sabia în luptă pentru a-şi apăra credința ortodoxă în faţa invadatorilor otomani. Impozant ca statură, cu o forţă fizică ieşită din comun, luptând cu arma în mână pe câmpul de luptă și la bătrânețe, Baba Novac a intrat de tânăr în cetele de haiduci din Balcani pentru a fugi de sărăcie, după cum îl portretizează baladele populare. A fost haiduc în Serbia și Bosnia, intrând în slujba lui Mihai Viteazul în timpul atacului armatei voievodului asupra garnizoanei turcești din Ada Kaleh și i-a rămas loial până la moarte.
„Pe blestematul munte România, Baba Novac a petrecut vreo 40 sau 50 de ani, către care adăugându-se alţi vreo 20 sau 30 din viaţa sa de la Poreci, rezultă că Baba Novac era octogenar, când victoriile lui Mihai Viteazul au deşteptat speranţa în sufletul său, chemându-l din codrii Bosniei spre un alt câmp de luptă, într-o altă Românie”, scrie despre el istoricul Bogdan Petriceicu Hașdeu. Haiducul a intrat în armata lui Mihai Viteazul în anul 1595, în anii bătrâneţii, înainte de celebra bătălie de la Călugăreni, impresionându-l pe domnitor chiar de la prima misiune, când în fruntea a 700 de haiduci i-au gonit de peste Dunăre, la Sofia, pe Paşa Hassan şi numeroasa sa armată. Baba Novac a atacat această oaste punându-l pe fugă pe Hasan și luând căruțele și caii, armele și toată comoara. După această victorie, Baba Novac primește cinstea voievodului care îl are aproape de sine în toate luptele.
În armata voievodului Mihai, puternicul Baba Novac avea rangul de general alături de fraţii Preda şi Stroe Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta şi banul Udrea. Astfel, îl găsim alături în bătălia din 18/28 octombrie 1599 la Șelimbăr, unde, nemaiavând răbdare să aștepte tratativele începute între episcopul Malaspina, sol al cardinalului Andrei Bathory și Mihai, atacă prin surprindere, contribuind la victoria obținută de Mihai. A fost descris împăratului Rudolf al II-lea ca unul dintre cei mai apreciați ostași. În anul 1600, Baba Novac este trimis de Mihai în Banat, în părțile Lipovei, unde este victorios în mai multe lupte. Apoi îl însoțește în Moldova, unde Mihai îi încredințase urmărirea lui Ieremia Movilă. Baba Novac ocupă teritoriul Moldovei și instalează o garnizoană în orașul Iași. În tot timpul campaniei, rapoartele comisarilor împăratului Rudolf al II-lea ni-l arată pe Baba Novac ca pe unul dintre cei mai apreciați ostași. Urmează cucerirea teritoriului până la Camenița și Hotin. A luptat alături de Mihai Viteazul în lupta de la Mirăslău, apoi în 9-19 septembrie 1600 în fruntea unui detașament din apropiere de Ploiești, la Năieni, reușind să întârzie cu zece zile înaintarea polonezilor, luptă apoi la Sărata, Năieni, pe 20 octombrie la Bucov, pe Teleajen.
În timp ce se afla cu o solie la Cluj, Baba Novac a fost arestat de Dieta din Cluj (formată din aristocrația maghiară) și condamnat la moarte, fiind executat prin ardere pe rug, torturat și ucis de călăi țigani, la data de 5 februarie 1601, împreună cu duhovnicul său, preotul ortodox Sascu. Au fost legaţi de două grinzi orizontale, asemănătoare unor frigări uriaşe, pe care călăii le învârteau deasupra focului. În prealabil, ei au fost schingiuiţi şi, parţial, jupuiţi de piele. Victimele erau stropite, din când în când, cu apă, pentru ca supliciul lor să fie cât mai îndelungat. Execuţia a durat aproape o oră şi jumătate. După execuție, trupurile celor doi au fost trase în țeapă lângă Bastionul Croitorilor și devorate de corbi.
Citește și:
Baba Novac cinstit cu torțe la Cluj-Napoca
Baba Novac, căpitanul lui Mihai Viteazul, comemorat la Cluj-Napoca
