Viziuni – Actul III

În acest peisaj desolat, eu, un soldat supraviețuitor, am găsit încrederea și puterea de a continua să lupt. Cu fiecare zi care trecea, am căutat semne de viață printre ruinele acestei noi lumi post-apocaliptice. Am învățat să folosesc resursele limitate cu înțelepciune și să mă adaptez rapid la schimbările brutale ale mediului.

Cu fiecare răsărit de soare am jurat să nu-mi uit trecutul și să onorez memoria celor care au căzut în bătăliile noastre. În mâinile mele, arma mea devenise o extensie a sinelui meu, un simbol al determinării noastre de a supraviețui. Am păzit cu strictețe limitele teritoriului nostru și am format alianțe cu ceilalți supraviețuitori curajoși.

Dar în adâncul inimii mele am simțit mereu o neliniște, un mister care părea să ne înconjoare. Acest nou început nu era doar despre supraviețuirea noastră fizică, ci și despre descoperirea adevărului ascuns în spatele catastrofei care a schimbat cursul istoriei noastre.

Cu fiecare zi, am adunat indicii și am dezvăluit secretele întunecate ale lumii noastre rupte. Eram hotărâți să aflăm adevărul, indiferent cât de teribil ar fi fost. În mijlocul acestei căutări, am descoperit că nu suntem singurii supraviețuitori și că există forțe în joc mult mai mari decât ne-am imaginat vreodată.

Misiunea noastră a evoluat din supraviețuire în dezvăluirea adevărului și în reconstruirea unei lumi care fusese distrusă. Cu fiecare pas pe care îl făceam spre viitor, înțelegeam că acest drum era presărat cu pericole și sacrificii, dar nu ne-am lăsat descurajați. În sufletele noastre ardea flacăra speranței că în cele din urmă vom reuși să ne întoarcem la o lume în care omenirea noastră să poată înflori din nou.

Post Scriptum:

Mi-aș dori să fiu acolo unde se află trecutul nostru.
Între noapte și zi să văd răsăritul soarelui.
Noi purtăm lampa sacrificiului,
Nu pentru cei care se clatină, ci pentru cei care luptă. 

Gabriel D.